Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
Ediţie critică şi traducere 1958, Critobul din Imbros, „Din
domnia lui Mohamed al II-lea” (1451-1467), 1963, Procopie de
Cezareia „Războiul cu goţii”, Bucureşti, 1963, Mauriciu, „Arta
Militară” 1970. Lui Vasile Grecu i se datorează şi o trecere în
revistă asupra studiilor bizantine din România: „Abriss der
rumaenischen Byzantinistik in Sudoest Forschungen” 1942”
(Popescu, 1996, 21)
Prin Vasile Grecu ne-am convins, odată mai mult, de
meritele şi prestigiul istoricilor noştri, ce au reuşit să impună
atenţiei şi opiniei publice internaţionale existenţa Şcolii
româneşti de Bizantinologie. Eroii săi s-au dovedit oameni de
ştiinţă de înaltă factură, cu prestigiu internaţional, iar operele lor
constituie izvoare de lumină asupra culturii bizantine şi a
cunoaşterii influenţelor ce le-a exercitat asupra culturii noastre
naţionale.
Amintim aici pe eruditul profesor de teologie Teodor
Bodogae care publică în 1904 la Sibiu „Ajutoare româneşti la
Sf. Munte Athos”, după cum publică şi valoroase traduceri din
isihastul Nicolae Cabasila.
Am putea aminti şi pe teologul şi bizantinologul Dan
Zamfirescu care a scris următoarele articole: „Probleme
teologice şi hagiografice legate de supranumele Sfântului
Simion Noul Teolog”; în 1973 se va strădui să soluţioneze
problematica referitoare la Neagoe Basarab şi „Învăţăturile către
fiul său Teodosie”.
Din Diaspora Românească putem aminti pe eminentul Petre
Năsturel care, după doctoratul din ţară având titlul „Contribuţii
la istoria legăturilor românilor cu Bizanţul”, va alcătui peste
hotare un alt doctorat intitulat: „Le Mont Athos et les Roumains.
Recherches sur leurs rélations du milieu du XIVe siécle á 1654”
(Roma 1986).
66