Afi?eaz? documentul PDF
Afi?eaz? documentul PDF Afi?eaz? documentul PDF
Ioan Octavian RUDEANU N.A. Constantinescu, conferenţiar la catedra de istorie universală a lui Nicolae Iorga s-a ocupat de viaţa socială a Bizanţului şi de problemele economice. Dovadă titlurile: „Reformes sociales ou réformes fiscales”, „Introduction et l’étude de la question agraire dans l’Empire byzantin”. Susţinând drept cursuri universitare „Dregătoriile bizantine”, „Aşezămintele politice şi sociale în Bizanţ şi sud-estul Europei” şi „Istoria claselor rurale în Bizanţ, în textele contemporane”. La Cluj, titularul catedrei de istoria Bizanţului a fost Nicolae Bănescu (1878-1971), ce a susţinut un curs vast de bizantinistică, preocupându-se insistent şi de problemele filologiei bizantine. Lucrările principale le-a publicat în limba franceză: „L’ancien etat bulgare et le pays roumains” şi „Un probléme d’histoire médievale: création et caractére du second empire bulgare”, prin care şi-a câştigat un prestigiu mondial; dovadă următoarea relatare: „A fost membru al societăţii de studii bizantine din Atena, a făcut parte din comitetul de conducere al revistei internaţionale «Bizantion», este preşedinte de onoare al Societăţii române de studii bizantine şi vicepreşedinte de onoare al Asociaţiei internaţionale de studii bizantine. Cea de-a 80-a aniversare a savantului a fost întâmpinată de către admiratorii săi din străinătate printr-un volum omagial publicat în 1958 de «Revue des Etudes Byzantines» din Paris.” „Alegerea sa ca vicepreşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale de Studii Bizantine cu ocazia celui de-al XII-lea Congres Internaţional de Studii Bizantine, ţinut la Ohrida în 1961, calitatea de preşedinte de onoare al acestui Congres, ca şi acelui următor, susţinut la Oxford în 1967, îl reimpuneau atenţiei autorităţilor din ţară: angajate atunci într-o nouă direcţie de recuperare a tradiţiei autohtone şi a trecutului poporului 64
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu român, orientare care a avea să netezească drumul viitoarei monopolizări a acestui trecut de către propaganda oficială, acestea i-au acordat titlul de profesor emerit în anul 1964, iar câţiva ani mai pe urmă au fost de acord ca prima fasciculă din „Revue des Etudes Sud-Est Europeennes”, tomul VII din anul 1969, să-l omagieze pe savantul ce împlinea venerabila vârstă de 90 de ani”. (Bănescu, 1971, 7) Un alt prestigios bizantinolog al perioadei interbelice a fost profesorul universitar de la Cernăuţi, Vasile Grecu (1935-1972), a cărui activitate o redăm mai pe larg, fiindcă reprezintă genul prototipic al Şcolii româneşti de Bizantinologie, prin lucrări publicate în limbi străine şi româneşti, şi cu preocupări ce reprezintă relaţii şi confluenţe strânse dintre cultura română şi cea bizantină. Reţinem astfel că: „El şi-a axat cercetările pe operele istoricilor şi cronografilor bizantini şi a influenţei lor asupra literaturii medievale româneşti. În felul acesta a adus importante contribuţii la literatura istorică bizantină şi la cea medievală românească. Menţionăm în această privinţă: «Influenţa bizantină în literatura română» (Cernăuţi 1933), «Ursprung der altrumaenische Chroniken in Deuxième Congrès International des études bysantines»” (Belgrad 1927). Izvorul principal bizantin pentru cartea de învăţătură a diaconului Coresi, în 1581, Omiliile patriarhului Ioan XIV Calecas (1334-1341), Bucureşti 1939. Opera cea mai durabilă a lui Vasile Grecu rezidă însă în ediţiile critice şi traducerile operelor unor cronicari bizantini din perioada de sfârşit a Bizanţului. Aceste ediţii şi-au câştigat o bună apreciere în străinătate. Amintim din aceste lucrări: Constantin Porfirogenetul - „Carte de învăţătură pentru fiul său, Romanos”, Ducas - „Istoria turco-bizantină” (1341-1462), 65
- Page 15 and 16: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 17 and 18: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 19 and 20: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 21 and 22: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 23 and 24: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 25 and 26: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 27 and 28: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 29 and 30: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 31 and 32: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 33 and 34: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 35 and 36: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 37 and 38: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 39 and 40: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 41 and 42: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 43 and 44: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 45 and 46: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 47 and 48: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 49 and 50: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 51 and 52: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 53 and 54: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 55 and 56: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 57 and 58: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 59 and 60: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 61 and 62: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 63 and 64: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 65: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 69 and 70: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 71 and 72: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 73 and 74: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 75 and 76: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 77 and 78: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 79 and 80: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 81 and 82: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 83 and 84: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 85 and 86: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 87 and 88: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 89 and 90: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 91 and 92: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 93 and 94: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 95 and 96: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 97 and 98: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 99 and 100: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 101 and 102: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 103 and 104: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 105 and 106: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 107 and 108: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 109 and 110: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 111 and 112: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 113 and 114: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 115 and 116: Istorie şi spiritualitate în Biza
Ioan Octavian RUDEANU<br />
N.A. Constantinescu, conferenţiar la catedra de istorie<br />
universală a lui Nicolae Iorga s-a ocupat de viaţa socială a<br />
Bizanţului şi de problemele economice. Dovadă titlurile:<br />
„Reformes sociales ou réformes fiscales”, „Introduction et<br />
l’étude de la question agraire dans l’Empire byzantin”.<br />
Susţinând drept cursuri universitare „Dregătoriile bizantine”,<br />
„Aşezămintele politice şi sociale în Bizanţ şi sud-estul Europei”<br />
şi „Istoria claselor rurale în Bizanţ, în textele contemporane”.<br />
La Cluj, titularul catedrei de istoria Bizanţului a fost Nicolae<br />
Bănescu (1878-1971), ce a susţinut un curs vast de<br />
bizantinistică, preocupându-se insistent şi de problemele<br />
filologiei bizantine. Lucrările principale le-a publicat în limba<br />
franceză: „L’ancien etat bulgare et le pays roumains” şi „Un<br />
probléme d’histoire médievale: création et caractére du second<br />
empire bulgare”, prin care şi-a câştigat un prestigiu mondial;<br />
dovadă următoarea relatare: „A fost membru al societăţii de<br />
studii bizantine din Atena, a făcut parte din comitetul de<br />
conducere al revistei internaţionale «Bizantion», este preşedinte<br />
de onoare al Societăţii române de studii bizantine şi<br />
vicepreşedinte de onoare al Asociaţiei internaţionale de studii<br />
bizantine. Cea de-a 80-a aniversare a savantului a fost<br />
întâmpinată de către admiratorii săi din străinătate printr-un<br />
volum omagial publicat în 1958 de «Revue des Etudes<br />
Byzantines» din Paris.”<br />
„Alegerea sa ca vicepreşedinte de onoare al Asociaţiei<br />
Internaţionale de Studii Bizantine cu ocazia celui de-al XII-lea<br />
Congres Internaţional de Studii Bizantine, ţinut la Ohrida în<br />
1961, calitatea de preşedinte de onoare al acestui Congres, ca şi<br />
acelui următor, susţinut la Oxford în 1967, îl reimpuneau<br />
atenţiei autorităţilor din ţară: angajate atunci într-o nouă direcţie<br />
de recuperare a tradiţiei autohtone şi a trecutului poporului<br />
64