Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
reverse tot conţinutul notelor luate de el. Cronologia
îndrumează şi aminteşte, în loc să domine doar prin limitele sale
rigide. În mersul înainte al istoriei, evenimentele se înscriu
acolo unde determină sau simbolizează mişcarea şi numai
atunci trebuie urmărite până la originea lor, pentru a le
caracteriza.” (Iorga, 1974, 19-20)
Atât din ansamblul operelor sale cu caracter bizantinologic,
cât şi din propria apreciere privind străduinţele şi ţelurile sale,
rezultă un gen nou de istorie, pe care el însuşi o va califica drept
istoriologie.
Pentru el, ca şi pentru toţi cei de aceeaşi opinie, istoriologie
înseamnă o istorie în care valoarea şi semnificaţia actelor
istorice sunt obiectivul principal în scrierile istorice, şi nu
datele ce le semnalează.
Fiindcă vasta sa contribuţie directă în Bizantinologie are
acest caracter, şi stilul său a fost preluat în mare măsură de
numeroşi elevi ai săi, putem considera că şcoala românească de
Bizantinologie se completează în virtuţile sale şi cu istoriologie.
Acest specific este deplin evident în toată creaţia sa, şi
îndeosebi în următoarele opere: „The Bizantine Empire”
(London, 1907), „Formes byzantines et realite balcanique”
(Bucarest-Paris, 1922), „Etudes bysantines” I, II (Bucureşti,
1939-1940), „Bizanţ după Bizanţ” (Bucureşti, 1972), „Istoria
vieţii bizantine” (Bucureşti, 1979), „Sinteza bizantină,
conferinţe şi articole despre civilizaţia bizantină” (Bucureşti,
1972).
Un alt mare cercetător al lumii Bizantine a fost şi Gheorghe
I. Brătianu (1898 - 1953), care a avut contribuţii remarcabile în
studierea vieţii social-economice a lumii bizantine în opere de
prestigiu ca: „La Mer Noire: des origines a la conquete
ottomane” (München 1969), „Etudes byzantines d‘histoire
62