Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
Adevăratul întemeietor al Bizantinologiei în Rusia a fost
V.G. Vasilievski (1838-1899). După studii serioase în
Germania, el a devenit profesor de Istoria evului Mediu la
Universitatea din Petersburg…El este fondatorul revistei
«Vizantiinki Vremenik», care va contribui la progresul studiilor
bizantine în Rusia… N.P. Kondakov (1844-1925) contează ca
întemeietor al arheologiei şi istoriei bizantine… F.I. Uspenski
(1854-1928) a devenit conducătorul Institutului rus de
arheologie din Constantinopol. El a descoperit numeroase
manuscrise bizantine în mănăstirile de la Muntele Athos,
Metheora, şi din alte părţi, pe care le-a publicat sau, uneori,
numai le-a adus în Rusia… El a publicat o istorie a Imperiului
Bizantin şi a editat un periodic de Bizantinologie.” (Popescu,
1996, 13)
Din cele relatate, putem deduce o caracteristică specifică şi
şcolii ruseşti de Bizantinologie, respectiv pluridisciplinaritatea,
constând în faptul că, cei consacraţi specialităţii, pe lângă scrieri
pur istorice, au mai adăugat cercetări arheologice şi au întreprins
acţiuni muzeografice. Evident că noile ramuri ale istoriei s-au
dovedit şi rămân ca accesorii importante ale Bizantinologiei.
Dacă ne-am limitat în prezentarea şcolilor naţionale, la
marile popoare, aceasta nu înseamnă că popoarele mici n-au
realizat acest gen de şcoli. Din această categorie fac parte
Grecia, Bulgaria şi Iugoslavia, a căror terenuri şi populaţii au
făcut parte din sfera Imperiului Bizantin. Dar, mai mult decât
atât, istoria lor face parte din istoria Bizanţului, încât toate
cercetările lor istorice cuprind inevitabil şi date bizantine, pe
lângă cele naţionale.
Interesant şi normal este ca şi Cehoslovacia, ca şi România,
care n-au făcut parte din Imperiul Bizantin, să fi realizat şcoli
naţionale de cercetări bizantinologice, fiindcă şi evoluţia lor
56