Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
de sinteză şi al monografiilor. O mare importanţă pentru istoria
bizantină, sub toate aspectele, are editarea de către J.P. Migne
a celor 161 volume din Patrologia Graeca, în care sunt cuprinse
izvoare originale însoţite de traduceri în limba latină… Un loc
aparte îl ocupă A. Rambaud (1842-1905), care ne-a lăsat o
frumoasă monografie asupra secolului al X-lea…
Dar adevăratul fondator al Bizantinologiei moderne în
Franţa a fost Charles Diehl (1859-1944). Diehl a avut nu numai
un dar deosebit de cercetare, dar şi posibilitatea de redare întro
formă plăcută şi accesibilă unui mare public, a rezultatelor
muncii sale… Profesor la Sorbona, el a introdus Bizantinologia
ca obiect de studiu la universitate şi a format aici numeroşi
elevi. Opera sa ştiinţifică este vastă şi valoroasă.” (Popescu,
1996, 11-12)
Or, dacă luăm în considerare toate contribuţiile Franţei, ne
convingem că există o şcoală naţională franceză de
Bizantinologie, ce are drept virtuţi specifice notorietatea,
realizând opere în formele cele mai accesibile şi plăcute marelui
public, şi didacticismul, adică consacrarea Bizantinologiei ca
materie de învăţământ, relevându-i atât valoarea informativă, cât
şi cea educativă. Nu e ceva deosebit din partea francezilor,
întrucât spiritualitatea lor are în conţinutul său cele două virtuţi,
prin care a cucerit o poziţie glorioasă în istoria omenirii.
De la statele reprezentative ale Occidentului trecem apoi şi
în zona Răsăritului, unde se cuvine a lua în consideraţie Rusia,
atât pentru mărimea ei geografică, cât şi pentru rolul său istoric.
Drept text edificator, îl avem pe următorul: „În Rusia
ţaristă, preocupările pentru bizantinologie au început în strânsă
legătură cu cercetarea istoriei ruseşti, a istoriei bisericii
naţionale şi a unor probleme ideologice…
55