Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
singurul termen putând caracteriza o lucrare de un capriciu atât
de fermecător, unit adesea unei intuiţii care, la douăzeci de ani,
oferă titluri ca: «imaginea istorică, anatomia»…etc. După
marea lucrare a lui Charles Diehl, acest subiect a fost reluat de
W. Cordou Holmes.
Prin cele două lucrări ale lui St. Runciman, despre Roman
Lekapenos şi despre Imperiul bulgar, se poate răzbate mai bine
în tot haosul elementelor din secolul al X-lea. În două rânduri s-
a încercat în Anglia schiţarea, din nou, a fizionomiei interesante
a Annei Comnena. O carte bună este consacrată restauratorului
Imperiului, Mihail Paleologul. Raporturile dintre acest Imperiu
de al doilea şi turci au fost lămurite de o serie de studii critice
recente, ca acelea ale lui M. Silbuschmidt. Tot ce s-a făcut
pentru istoria turcilor otomani, de la contribuţia noastră
«Geschichte des osmanischen Reiches» până la lucrarea atât de
serioasă a lui A. Gibbon, slujeşte şi la istoria ‘regatului
naţional’ al Paleologilor.” (Iorga, 1974, 12-13)
Din aceste date informative deducem o a doua caracteristică
a şcolii naţionale engleze: lupta pentru certitudini, căutând
înlăturarea tuturor aspectelor confuze sau insuficient cercetate.
Aceste caracteristici nu sunt monopolizate de cercetătorii
englezi, mai mult sau mai puţin aparţinând tuturor şcolilor
naţionale, dar deocamdată le recunoaştem celei engleze, în baza
datelor pe care ni le-a oferit ea.
Fără a avea în uz sintagma de „şcoală naţională”, ci doar
prin consemnarea unor state naţionale unde s-au efectuat
cercetări, bizantinologul nostru, Emilian Popescu, ne oferă
datele necesare conturării unor astfel de şcoli naţionale precum
cele din Germania, Franţa şi Rusia.
Profilul şcolii naţionale germane rezultă din următoarele
date: „În Germania se disting, prin lucrări de editare critică a
53