Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
Anglia, Italia, Germania, Cehoslovacia şi URSS. De prestigiu
deosebit se bucura revista „Bizantin” de la Bruxelles sub direcţia
lui A. Gregoire. Dat fiind că a obţinut şi colaborări din alte ţări,
revista se bucură de cel mai înalt prestigiu.
Normal că nici Grecia n-a rămas indiferentă faţă de interesul
pentru Bizanţ, cât timp toate realizările sale sunt considerate
făcând parte din cultura elenă. Drept consecinţă, în 1924, la
Atena s-au inaugurat „Analele societăţii de studii bizantine” ce
se menţin şi în prezent. O acţiune asemănătoare acestor anale o
reprezintă revista de la Praga, „Bizantislavica”, care s-a
menţinut în toată perioada statului cehoslovac.
Dintre specialiştii greci am putea aminti pe: K.
Paparrigopoulos, K. Sathas, A. Andreades, I. Karagiannopol, D.
Zakythnos, M. Chatzidakis.
Statul slavon, cel mai puternic, respectiv Rusia până la
Revoluţia comunistă, a susţinut, cercetările bizantinologice cât
timp înregistrarea lor s-a făcut sub patronajul Bizanţului. Ca
istoric prestigios s-a remarcat T. Vasiliev, autor de mare
autoritate a Istoriei Imperiului Bizantin, tradus în limbile
occidentale.
Deşi SUA nu a avut nici o contingenţă cu Imperiul Bizantin
au susţinut totuşi înfiinţarea unui centru de cercetări care a editat
un gen de anale, sub denumirea de „Dumberton Oaks Popers”.
Faptul cel mai interesant este că cercetările bizantinologice au
continuat în Rusia sovietică, deşi ateismul a fost acolo în floare,
iar Ortodoxia de natură bizantină a fost crunt persecutată.
Comuniştii s-au arătat însă deosebit de interesanţi de
organizarea Imperiului Bizantin, pentru latura juridică şi pentru
cea agrară. Dându-şi seama că Uniunea lor Sovietică era un
imperiu plurinaţional, asemenea fostului Imperiu Bizantin. Or,
din punct de vedere agrar, pe sovietici i-a interesat foarte tare
47