Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
depăşit toate grelele încercări şi dureroasele momente critice la
care ne-a supus istoria.
Fiind în apropierea şi sub influenţa măreţului Imperiu, este
normal ca istoria poporului român să se fi împletit cu istoria
Bizanţului. Lucrarea cea mai intens consacrată relaţiilor
poporului nostru cu Bizanţul aparţine fostului profesor de
Bizantinologie de la Institutul Teologic din Chişinău, Petre
Constantinescu-Iaşi. Din cuprinsul acestei lucrări vom desprinde
date deosebit de valoroase şi edificatoare începând cu următorul
text: „În literatura populară influenţa bizantină este tot aşa de
evidentă şi mult mai veche ca în literatura scrisă. Multe
proverbe sunt de origine bizantină, ca de pildă: «Şade, cerne
până mâne, şi tot nu frământă pâne»; «Unde-s ochii înţeleptului
este mâna nebunului»; «Pe uliţă Chiriţă şi-acasă Chisăliţă»; şi
altele culese de Anton Pann. Tot aşa şi multe ghicitori. Un
studiu comparativ - în felul monumentalei lucrări a lui Iuliu
Zane - ar lămuri cât se datoreşte anume influenţei bizantine.
Basmele româneşti sunt pătrunse de multe orientalisme, care au
venit prin bizantini, ca şi literatura poporană, religioasă şi
romantică, venită prin intermediul slavilor. Romanul lui Varlam
şi Ioasaf, foarte cunoscut în popor, se atribuie scriitorului
bizantin Sfâtul Ioan din Damasc. Cărţile de prevestire şi noroc
ca: «Astrologhia», «Gromovnicul», «Trepetnicul», «Zodiile» şi
«Cărţile de visuri» au fost ticluite de bizantini. La Bizanţ, unde
se păstraseră urme din mitologia antică, s-au adunat diverse
credinţe egiptene şi asirieno-chaldeene aduse de sectarii
creştini, s-au contopit într-o formă nouă, de unde ne-au venit şi
nouă prin slavi sau direct.” (Constantinescu-Iaşi, 1924, 15).
Şi începuturile poeziei noastre culte au la bază motive de
inspiraţie din cultura bizantină. Astfel, „Amărâtă turturea” a lui
Ienăchiţă Văcărescu are credinţa despre această pasăre cuprinsă
28