Afi?eaz? documentul PDF
Afi?eaz? documentul PDF Afi?eaz? documentul PDF
Ioan Octavian RUDEANU imperiului după criza anterioară, în timpul căruia cultura şi civilizaţia greacă se identifică cu cea bizantină (Finlay, 1877). Discuţii apar şi în privinţa stabilirii perioadelor istoriei bizantine. Astfel E. Stein apreciază că aceasta s-ar împărţi în epoca bizantină timpurie (284-641), epoca bizantină de mijloc (641-1071) şi epoca bizantină târzie (1071-1453). Nicolae Iorga susţinea următoarea periodizare: Imperiul Ecumenic (527-641), Imperiul mijlociu de civilizaţie elenică (641-1081), Imperiul de penetraţie latină (1081-1453) (Iorga 1907). Vasile V. Muntean propune următoarea periodizare: Imperiul romano-bizantin (395-641), Basileia elenică medievală (641-1081), Decadenţa şi sucombarea Bizanţului (1081-1453) (Muntean, 1999). Emilian Popescu optează pentru următoarea periodizare: etapa romană târzie sau etapa proto-bizantină (324-632), etapa evului mediu bizantin (632-1204) cu două perioade: perioada medievală bizantină timpurie (632-1025) şi perioada medievală târzie (1025-1204); etapa târzie bizantină (1204-1453) (Popescu, 1996). O periodizare dintr-o perspectivă religioasă, deplin justificată dacă admitem că istoria Bizanţului înseamnă în bună parte istoria primului mileniu al creştinismului, o propune profesorul Ioan Rămureanu astfel: perioada I, până la 324, privind Biserica în primele trei secole, având drept probleme fundamentale: întemeierea Bisericii, răspândirea Creştinismului, persecuţiile şi ereziile; perioada a II-a (327-787), privind Biserica în epoca Sinoadelor Ecumenice, începând cu cel de la Niceea din 325 şi încheind cu al VII-lea tot la Niceea în 787; perioada a III-a (787-1054) privind Biserica în secolele VIII- XI având drept subiect situaţia politică şi bisericească în Răsărit şi Apus; perioada a IV-a (1051-1500) privind Biserica în sec. 24
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu XI-XV, ţinând cont de faptul că în 1453 se produce căderea Constantinopolului (Rămureanu, 1975). În ceea ce ne priveşte considerăm că istoria Bizanţului trebuie privită ca o succesiune de trei perioade, după cum urmează: perioada Bizanţului timpuriu, care debutează cu înscăunarea lui Constantin cel Mare, în anul 306, ca împărat al Imperiului Roman, eveniment decisiv pentru istoria statului bizantin, perioadă care se termină odată cu sfârşitul dinastiei heraclizilor (711); perioada Bizanţului de mijloc, începând cu dinastia isauriană (717-802) şi sfârşind cu dinastia Ducas (1059- 1078); perioada bizantină târzie, începând cu dinastia comnenilor (1081-1185) şi sfârşind cu prăbuşirea Constantinopolului în 1453. Această împărţire ţine seama atât de evenimentele de sorginte religioasă cât şi de cele aparţinând istoriei politice. Astfel perioada Bizanţului timpuriu, care constituie subiectul cărţii de faţă, cuprinde din punct de vedere religios momentele afirmării creştinismului ca religie oficială, prin acceptarea sa printre celelalte religii ale imperiului în timpul lui Constantin cel Mare, apoi proclamarea sa ca unică religie de stat în timpul lui Theodosie cel Mare, precum şi primele şase sinoade ecumenice, menite să stabilească o doctrină creştină coerentă, într-o epocă plină de tulburări şi erezii ideologice. Din punct de vedere politic perioada cuprinde, ca şi capitole mai importante din istoria Bizanţului: domnia lui Constantin cel Mare, în timpul căruia capitala Imperiului Roman este strămutată în partea sa orientală, odată cu centrul de greutate politico-economic, domnia lui Theodosie cel Mare, cu împărţirea imperiului, la moartea sa, în Imperiul Roman de Răsărit şi Imperiul Roman de Apus, domnia lui Iustinian cel Mare cu extinderea Imperiului Bizantin în Italia, sudul Spaniei şi nordul Africii, şi domnia lui 25
- Page 3 and 4: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 5 and 6: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 7 and 8: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 9 and 10: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 11 and 12: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 13 and 14: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 15 and 16: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 17 and 18: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 19 and 20: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 21 and 22: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 23 and 24: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 25: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 29 and 30: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 31 and 32: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 33 and 34: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 35 and 36: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 37 and 38: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 39 and 40: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 41 and 42: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 43 and 44: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 45 and 46: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 47 and 48: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 49 and 50: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 51 and 52: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 53 and 54: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 55 and 56: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 57 and 58: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 59 and 60: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 61 and 62: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 63 and 64: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 65 and 66: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 67 and 68: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 69 and 70: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 71 and 72: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 73 and 74: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 75 and 76: Istorie şi spiritualitate în Biza
Ioan Octavian RUDEANU<br />
imperiului după criza anterioară, în timpul căruia cultura şi<br />
civilizaţia greacă se identifică cu cea bizantină (Finlay, 1877).<br />
Discuţii apar şi în privinţa stabilirii perioadelor istoriei<br />
bizantine. Astfel E. Stein apreciază că aceasta s-ar împărţi în<br />
epoca bizantină timpurie (284-641), epoca bizantină de mijloc<br />
(641-1071) şi epoca bizantină târzie (1071-1453). Nicolae Iorga<br />
susţinea următoarea periodizare: Imperiul Ecumenic (527-641),<br />
Imperiul mijlociu de civilizaţie elenică (641-1081), Imperiul de<br />
penetraţie latină (1081-1453) (Iorga 1907). Vasile V. Muntean<br />
propune următoarea periodizare: Imperiul romano-bizantin<br />
(395-641), Basileia elenică medievală (641-1081), Decadenţa şi<br />
sucombarea Bizanţului (1081-1453) (Muntean, 1999). Emilian<br />
Popescu opt<strong>eaz</strong>ă pentru următoarea periodizare: etapa romană<br />
târzie sau etapa proto-bizantină (324-632), etapa evului mediu<br />
bizantin (632-1204) cu două perioade: perioada medievală<br />
bizantină timpurie (632-1025) şi perioada medievală târzie<br />
(1025-1204); etapa târzie bizantină (1204-1453) (Popescu,<br />
1996).<br />
O periodizare dintr-o perspectivă religioasă, deplin<br />
justificată dacă admitem că istoria Bizanţului înseamnă în bună<br />
parte istoria primului mileniu al creştinismului, o propune<br />
profesorul Ioan Rămureanu astfel: perioada I, până la 324,<br />
privind Biserica în primele trei secole, având drept probleme<br />
fundamentale: întemeierea Bisericii, răspândirea Creştinismului,<br />
persecuţiile şi ereziile; perioada a II-a (327-787), privind<br />
Biserica în epoca Sinoadelor Ecumenice, începând cu cel de la<br />
Niceea din 325 şi încheind cu al VII-lea tot la Niceea în 787;<br />
perioada a III-a (787-1054) privind Biserica în secolele VIII-<br />
XI având drept subiect situaţia politică şi bisericească în Răsărit<br />
şi Apus; perioada a IV-a (1051-1500) privind Biserica în sec.<br />
24
Change language