Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
PERIODIZAREA ISTORIEI BIZANTINE
Problema periodizării istoriei bizantine este destul de
sensibilă deoarece părerile specialiştilor în domeniu sunt
împărţite, atât în ceea ce priveşte stabilirea momentului de
început a statului bizantin propriu-zis, cât şi în ceea ce priveşte
stabilirea limitelor, duratei şi numărului de perioade în care se
poate diviza istoria acestuia. Acest lucru se datorează
schimbărilor fundamentale care se produc în structura
Imperiului roman în secolele IV-VI, complexitatea problemelor
lega-te de acestea fiind hotărâtoare pentru clarificarea
caracterului statului bizantin.
Începutul istoriei bizantine este stabilit de bizantinologi fie
la 284, când pe tronul Imperiului Roman se urcă Diocleţian
(284-305) (Stein,1928), fie la 324, când se pun bazele oraşului
Constantinopol (Popescu, 1996), fie la 330 când oraşul este
inaugurat oficial drept noua capitală a imperiului (Brezeanu,
1997), fie la 395, când la moartea împăratului Theodosius,
Imperiul Roman se împarte în Imperiul de Răsărit şi de Apus
(Elian, 1972), fie la 476, când Roma se prăbuşeşte sub loviturile
herulilor lui Odoacru, Imperiul de Apus dispărând ca entitate
statală, fie în timpul lui Iustinian (527-565), perioada acestuia
însemnând o etapă nouă pe plan militar politic, cultural şi artistic
(Iorga, 1907), fie în timpul împăratului Heraklios (610-641)
considerat deschizătorul evului mediu bizantin (Ostrogorsky,
1969), fie în timpul împăratului Leon al III-lea, reorganizatorul
23