Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
În scopul intensificării activităţii artistice, în 337 împăratul
Constantin cel Mare dădea un „edict” prin care îi scutea de
impozite pe cei cu profesiuni liberale, între care un loc de seamă
îl ocupau diferiţii meşteri artişti, care au şi fost aduşi în număr
mare în Constantinopol pentru a ridica Hippodromul şi zidurile
de apărare ale oraşului.
Dar monumentul cel mai de seamă al artei bizantine din
epoca sa timpurie aparţine domniei lui Iustinian şi îl constituie
catedrala Sf. Sofia din capitala imperială. Construită din ordinul
împăratului de către doi arhitecţi greci, de origine orientală,
Athemius din Tralles şi Isidor din Milet a fost realizată între anii
532-537. Procopius din Cezareea, în „De aedificiis” spune,
referindu-se la cupola ei uriaşă: „Când intri în această biserică să
te rogi, simţi că nu e lucrarea puterii şi meşteşugul omenesc, ci
chiar fapta dumnezeirii…” sau „un spectacol de toată minunăţia,
care depăşeşte aşteptarea vizitatorilor şi pare de necrezut celor
care aud numai vorbindu-se”. Chiar Iustinian ar fi spus când a
văzut Sf. Sofia terminată „Slavă ţie Doamne, că m-ai socotit
demn să realizez o asemenea operă. O, Solomoane, te-am
învins!”. Cupola avea 72 m înălţime şi 77 m lungime. Ea s-a
prăbuşit în urma unui cutremur în 558, fiind refăcută apoi la
dimensiuni mai mici. Impresia asupra contemporanilor a fost
însă, oricum, deosebit de puternică, după cum se vede din
spusele lui Procopiu.
Din lucrarea lui Procopiu aflăm şi de alte clădiri ridicate în
vremea lui Iustinian, cum ar fi Biserica Sf. Apostoli din
Constantinopol. În timpul lui Iustinian s-au reconstruit o serie de
clădiri civile precum „Termele lui Arcadius” din
Constantinopol, sau „Forul Augusteon”. La acestea se pot
adăuga marile construcţii din Italia între care cea mai de seamă
este Biserica San Vitale din Ravenna, cu vestitele mozaicuri, ce
190