Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
fost preluată de creştinism, devenind bazilica creştină. Acestui
gen îi aparţin două construcţii din epoca preiustiniană, din
Constantinopol, respectiv prima biserică Sf. Sofia şi Biserica Sf.
Irina, care au fost refăcute ulterior. Influenţa elementului elenic
şi al celui oriental se poate distinge în alcătuirea ornamentaţiei
bizantine. Pentru stabilirea unei tradiţii şi a unei orientări în
această direcţie s-a dat o luptă, căci bazilica romană era lipsită
de pictură. În cele din urmă, elementul creştin şi Imperiul
Roman vor alcătui fondul, în privinţa formei artistice bizantine
şi a originii ei, existând mai multe teorii. Astfel, istoricul
Ostrogorski atribuie un rol preponderent Orientului, Diehl,
consideră că rolul esenţial l-a avut capitala, Constantinopolul, şi
în consecinţă elementul grecesc, iar Brehier sugerează că
influenţa orientală a fost considerabilă, dar nu s-a încorporat
direct ci a cunoscut o prelucrare grecească în regiunile orientale
şi abia după această prelucrare ea s-a răspândit.
Fără a ne putea pronunţa care din aceste teorii este mai
apropiată de adevăr, reţinem, ca rezultând din ele, importantul
rol atribuit influenţei orientale, arta înflorind în mod deosebit în
provinciile orientale. În Cappadocia sunt atestate aşa numitele
„biserici rupestre”, ce reprezintă ruptura cu trecutul şi totodată
elementul nou de artă protobizantină. De asemenea în Siria şi
Palestina pot fi înregistrate progresele din domeniul arhitecturii
în privinţa inovaţiei numită „cupola creştină”. În Siria s-au
păstrat ruinele unei fortăreţe de formă circulară, cu o friză de 47
m lungime, ce demonstrează atât procesul de influenţă cât şi
prelucrarea influenţelor orientale. Antiohia a avut în acea
perioadă reputaţia unui mare centru al industriei artistice,
producând însemnate cantităţi de picturi pe stofe şi pe lemn,
precum şi numeroase bijuterii. Influenţa orientală se răspândeşte
însă şi în Peninsula Balcanică, dar şi în Apus.
189