Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
Patriciul, autor de literatură politică propriu-zisă, care laudă
opera politico-juridică a lui Iustinian.
Caracterul complex al literaturii istorico-politice din această
vreme apare clar în scrierile lui Procopiu din Cezareea. El face
parte dintre acei scriitori care fac politică prin modul în care
scriu istoria. A fost consilier principal al generalului Belizarie
(comandant şef al armatei bizantine) pe care l-a însoţit în toate
marile sale expediţii militare. „Istoria”, lucrarea sa, structurată în
opt capitole, prezintă pe larg luptele bizantinilor în Italia şi
Africa, la graniţa dunăreană şi în Peninsula Balcanică, precum şi
în Orient, la graniţa cu perşii, evidenţiind rolul generalului
Belizarie şi comentând uneori critic acţiunile şi atitudinea lui
Iustinian faţă de acesta. La cererea împăratului, însă, va întocmi
lucrarea „De aedificiis” cu caracter panegiric, scrisă probabil
pentru a se împăca cu împăratul, în care enumeră principalele
construcţii ridicate de Iustinian în imperiu, lăudând talentul
politico-administrativ al acesteia. Izvorul este important pentru
cunoaşterea situaţiei din spaţiul nord-dunărean în secolul VI. Tot
lui Procopius i se atribuie şi lucrarea „Historia arcana” (Istoria
secretă), un pamflet în care accentele critice la adresa celor
elogiaţi în cărţile anterioare, depăşesc limita normalităţii având
caracter adeseori trivial. Iustinian şi, în special, Theodora, sunt
consideraţi vinovaţi de toate calamităţile ce au lovit imperiul,
până şi de cele naturale. Faţă de poporul de rând Procopius
afişează o atitudine critică, indiferent de atitudinea sa faţă de
Iustinian, aspect ce reiese din modul de prezentare a răscoalei
Nika, atât în „De aedificiis” cât şi în „Historia arcana”, două
lucrări cu tendinţe opuse.
Principalul continuator al lui Procopius a fost Agathias,
originar din Asia Mică, care prezintă în „Istoria” sa faptele
împăratului Iustinian între anii 552-558, scrisă sub influenţa
186