Afi?eaz? documentul PDF
Afi?eaz? documentul PDF Afi?eaz? documentul PDF
Ioan Octavian RUDEANU teologică a Sfinţilor Părinţi răsăriteni apar cristalizate două tendinţe diferite, care pot fi într-o anumită măsură considerate şcoli, cel puţin în devenire, precum interpretarea mistică şi cea bazată pe folosirea mai largă a elementului raţional, tendinţe întâlnite permanent încă de la început şi legate de combaterea ereziilor vremii. Astfel, la cele două principale erezii din secolele IV-V, nestorianismul şi arianismul, au fost date două răspunsuri extreme: unul mistic, reprezentat prin şcoala din Alexandria şi având ca figură principală pe Clement din Alexandria (~ 150-216), şi altul raţionalist având ca reprezentant de seamă pe Eusebiu de Cezareea (265-340). Şcoala alexandrină prin Clement pune bazele unei teologii ştiinţifice, prin lărgirea orizontului cugetării sacre, prin introducerea filosofiei, în sens antic, în acest orizont. El adună şi concentrează sub unghiul lui Hristos toate eforturile spiritului omenesc de pretutindeni şi de totdeauna, aruncând o punte solidă de înţelegere între păgânism şi creştinism (Coman, 1999, 69-70). Acest curent a prevalat în provinciile de răsărit (Siria, Egipt, Palestina), întâlnind opoziţie în restul imperiului. Celălalt a încercat să întocmească pentru credincioşi o schemă a dogmelor în scopul combaterii mai eficiente a ereziilor. În acest scop Eusebiu de Cezareea a încercat să îl integreze pe Platon în ideologia bisericii creştine, ceea ce arată că la mijlocul secolului V circulau şi erau cunoscute lucrările lui Platon, ca de altfel şi ale altor filosofi păgâni din antichitate. Pe drumul deschis de Eusebiu au mers şi alţi teologi, dintre care trei sunt mai importanţi fiind cunoscuţi şi sub denumirea de „cei trei părinţi din Cappadocia”, şi anume Grigorie din Nazianz, Vasile cel Mare şi Grigorie din Nyssa, la care trebuie să fie adăugat, puţin mai târziu faimosul Ioan Chrysostomos (Ioan Gură de Aur). 178
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu Grigorie din Nazianz (330-389), cunoscut şi sub numele de Grigorie Teologul, a fost un duşman neîmpăcat al arianismului. A scris în toate genurile literare ale timpului, în proză şi în versuri, fiind creatorul genurilor literare ale autobiografiei şi necrologului. El e totodată creatorul propriu-zis al poeziei creştine în amploarea ei şi măreţia ei clasică. Prin cele cinci „cuvântări teologice” şi prin altele, el a elaborat şi formulat învăţătura teologică clasică despre Dumnezeu şi despre Sf. Treime fiind considerat teologul consacrat al Sfintei Treimi în Răsărit. De aceea sinoadele III şi IV ecumenice l-au proclamat cel Mare şi Teologul (Coman, 1999, 120-124). Vasile cel Mare (330-379) a scris foarte mult în timpul scurtei sale vieţi. Lucrările sale, care au o importanţă covârşitoare pentru credinţă, sunt în cea mai mare parte normative pentru învăţătura ortodoxă, constând din texte dogmatice, ascetice, omilii şi cuvântări, liturgice, canonice şi epistolare. Sfântul Vasile, cum este pomenit în literatura religioasă, aduce o precizare preţioasă în folosirea termenilor care exprimau în vremea lui fiinţa lui Dumnezeu şi persoanele Sfintei Treimi, atribuind Tatălui paternitatea, Fiului filiaţia şi Sfântului Duh sfinţenia. În ceea ce priveşte ideile sale, semnificativ este însăşi titlul uneia din scrisorile ce ne-au rămas de la el, „Despre modul cum se poate trage folos de pe urma culturii elene”. Vasile cel Mare a încercat să construiască prin Omiliile sale un fel de sistem cosmic, bazat pe unitatea lumii: oameni, animale, natură. Această încercare a devenit modelul unui gen de literatură reprezentată de scrieri denumite „Physiologos ” şi care se vor răspândi atât în societatea bizantină cât şi în cea apuseană. Grigorie din Nyssa (335-395) e unul din Părinţii cei mai de seamă ai bisericii creştine, atât prin mulţimea operelor cât şi prin 179
- Page 129 and 130: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 131 and 132: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 133 and 134: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 135 and 136: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 137 and 138: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 139 and 140: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 141 and 142: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 143 and 144: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 145 and 146: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 147 and 148: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 149 and 150: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 151 and 152: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 153 and 154: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 155 and 156: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 157 and 158: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 159 and 160: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 161 and 162: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 163 and 164: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 165 and 166: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 167 and 168: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 169 and 170: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 171 and 172: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 173 and 174: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 175 and 176: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 177 and 178: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 179: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 183 and 184: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 185 and 186: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 187 and 188: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 189 and 190: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 191 and 192: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 193 and 194: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 195 and 196: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 197 and 198: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 199 and 200: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 201 and 202: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 203 and 204: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 205 and 206: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 207 and 208: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 209 and 210: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 211 and 212: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 213 and 214: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 215 and 216: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 217 and 218: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 219 and 220: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 221 and 222: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 223 and 224: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 225 and 226: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 227 and 228: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 229 and 230: Istorie şi spiritualitate în Biza
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu<br />
Grigorie din Nazianz (330-389), cunoscut şi sub numele de<br />
Grigorie Teologul, a fost un duşman neîmpăcat al arianismului.<br />
A scris în toate genurile literare ale timpului, în proză şi în<br />
versuri, fiind creatorul genurilor literare ale autobiografiei şi<br />
necrologului. El e totodată creatorul propriu-zis al poeziei<br />
creştine în amploarea ei şi măreţia ei clasică. Prin cele cinci<br />
„cuvântări teologice” şi prin altele, el a elaborat şi formulat<br />
învăţătura teologică clasică despre Dumnezeu şi despre Sf.<br />
Treime fiind considerat teologul consacrat al Sfintei Treimi în<br />
Răsărit. De aceea sinoadele III şi IV ecumenice l-au proclamat<br />
cel Mare şi Teologul (Coman, 1999, 120-124).<br />
Vasile cel Mare (330-379) a scris foarte mult în timpul<br />
scurtei sale vieţi. Lucrările sale, care au o importanţă<br />
covârşitoare pentru credinţă, sunt în cea mai mare parte<br />
normative pentru învăţătura ortodoxă, constând din texte<br />
dogmatice, ascetice, omilii şi cuvântări, liturgice, canonice şi<br />
epistolare. Sfântul Vasile, cum este pomenit în literatura<br />
religioasă, aduce o precizare preţioasă în folosirea termenilor<br />
care exprimau în vremea lui fiinţa lui Dumnezeu şi persoanele<br />
Sfintei Treimi, atribuind Tatălui paternitatea, Fiului filiaţia şi<br />
Sfântului Duh sfinţenia. În ceea ce priveşte ideile sale,<br />
semnificativ este însăşi titlul uneia din scrisorile ce ne-au rămas<br />
de la el, „Despre modul cum se poate trage folos de pe urma<br />
culturii elene”. Vasile cel Mare a încercat să construiască prin<br />
Omiliile sale un fel de sistem cosmic, bazat pe unitatea lumii:<br />
oameni, animale, natură. Această încercare a devenit modelul<br />
unui gen de literatură reprezentată de scrieri denumite<br />
„Physiologos ” şi care se vor răspândi atât în societatea<br />
bizantină cât şi în cea apuseană.<br />
Grigorie din Nyssa (335-395) e unul din Părinţii cei mai de<br />
seamă ai bisericii creştine, atât prin mulţimea operelor cât şi prin<br />
179