Afi?eaz? documentul PDF
Afi?eaz? documentul PDF Afi?eaz? documentul PDF
Ioan Octavian RUDEANU întâlnită mai târziu la scolastica teologică apuseană. Doctrina ortodoxă bizantină, acceptând noţiunile de providenţă, liberul arbitru şi graţie divină, a acceptat implicit şi unele înnoiri, chiar sub forma pătrunderii raţionalismului în teologie. O a doua componentă esenţială în sinteza bizantină îl ocupă ideea imperială, care constituie fundamentul doctrinei politice bizantine. Aceasta a fost diferită de cea apuseană tocmai prin interpretarea dată noţiunii de idee imperială, persistenţa acestei idei reprezentând o permanenţă a istoriei bizantine. De la început bizantinii nu simt nevoia justificării necesităţii istorice a Imperiului Roman, ca în cazul frecvent al cărturarilor apuseni din secolele IV-VI, căci în conştiinţa bizantinilor Imperiul Roman nu a dispărut, fiind însuşi statul în care trăiau, constituind o deplină realitate contemporană. De aici decurge şi a doua deosebire de doctrină politică în comparaţie cu Occidentul: scriitorii bizantini nu deplâng agonia, barbarizarea şi căderea imperiului, demers fundamental al scriitorilor apuseni. O a treia componentă a sintezei bizantine este elenismul. Astfel ideea păstrării şi transmiterii antichităţii clasice greceşti, pe care în concepţia lor o continuă, se va transforma treptat întro adevărată doctrină a moştenirii culturii antice, în care, de asemenea, se regăsesc accente noi faţă de apuseni. A patra componentă a culturii bizantine este direcţia de mentalitate şi spiritualitate orientată spre răsărit, datorată contactului nemijlocit pe care lumea bizantină l-a avut permanent cu ţările Orientului apropiat sau mijlociu. Influenţa orientală a fost cel mai puternic resimţită în literatură, în special în cea cu caracter teologico-filosofic şi în beletristică, şi mai puţin în scrierile istorice. 176
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu LITERATURA Din punct de vedere al conţinutului culturii scrise, aceasta este o cultură a claselor aristocratice, interesele maselor nefiind cuprinse în cadrul ei. Aceasta nu înseamnă că nu a existat în Bizanţ o literatură populară, dimpotrivă ea a existat, fiind situată chiar la un nivel superior mediocrităţii. Literatura populară s-a manifestat în epoca timpurie a Bizanţului sub anumite forme specifice, precum numeroasele sărbători populare, mai ales sărbătorile de iarnă, când aveau loc jocuri în care erau ironizaţi mai marii timpului. Astfel s-a născut, probabil, teatrul popular, care mai apoi s-a răspândit atât în apus cât şi în răsărit, ca o formă de exprimare a opoziţiei faţă de politica claselor aristocratice şi în primul rând faţă de cea imperială. Jocurile de hipodrom, ca formă importantă de activitate a populaţiei constantinopolitane şi de exprimare a opiniei acesteia, au constituit cadrul de apariţie al satirei politice populare. Din păcate nu ni s-a păstrat sub formă scrisă monumente de literatură populară, însă literatura cultă păstrează unele urme şi de aceea putem afirma ca o caracteristică a evului mediu bizantin întrepătrunderea relativă a celor două literaturi. Literatura cultă bizantină în perioada timpurie este structurată pe trei domenii: literatură teologică-filosofică, literatură beletristică, influenţată de prima, şi literatura istoricopolitică, care exercită o anumită influenţă şi asupra scrierilor geografice. Literatura teologico-filosofică prezintă în ansamblu o situaţie deosebită faţă de apus, unde centrul de conservare şi răspândire al culturii era mănăstirea, mai ales în urma reformei monahale. În Bizanţ, centrul de cultură era oraşul, cu pieţele lui, cu hipodromul, cu şcolile lui, chiar Palatul imperial şi într-o anumită măsură şi aşezămintele religioase. De aceea în doctrina 177
- Page 127 and 128: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 129 and 130: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 131 and 132: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 133 and 134: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 135 and 136: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 137 and 138: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 139 and 140: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 141 and 142: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 143 and 144: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 145 and 146: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 147 and 148: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 149 and 150: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 151 and 152: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 153 and 154: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 155 and 156: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 157 and 158: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 159 and 160: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 161 and 162: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 163 and 164: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 165 and 166: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 167 and 168: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 169 and 170: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 171 and 172: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 173 and 174: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 175 and 176: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 177: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 181 and 182: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 183 and 184: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 185 and 186: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 187 and 188: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 189 and 190: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 191 and 192: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 193 and 194: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 195 and 196: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 197 and 198: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 199 and 200: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 201 and 202: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 203 and 204: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 205 and 206: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 207 and 208: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 209 and 210: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 211 and 212: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 213 and 214: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 215 and 216: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 217 and 218: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 219 and 220: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 221 and 222: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 223 and 224: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 225 and 226: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 227 and 228: Istorie şi spiritualitate în Biza
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu<br />
LITERATURA<br />
Din punct de vedere al conţinutului culturii scrise, aceasta<br />
este o cultură a claselor aristocratice, interesele maselor nefiind<br />
cuprinse în cadrul ei. Aceasta nu înseamnă că nu a existat în<br />
Bizanţ o literatură populară, dimpotrivă ea a existat, fiind situată<br />
chiar la un nivel superior mediocrităţii.<br />
Literatura populară s-a manifestat în epoca timpurie a<br />
Bizanţului sub anumite forme specifice, precum numeroasele<br />
sărbători populare, mai ales sărbătorile de iarnă, când aveau loc<br />
jocuri în care erau ironizaţi mai marii timpului. Astfel s-a<br />
născut, probabil, teatrul popular, care mai apoi s-a răspândit atât<br />
în apus cât şi în răsărit, ca o formă de exprimare a opoziţiei faţă<br />
de politica claselor aristocratice şi în primul rând faţă de cea<br />
imperială. Jocurile de hipodrom, ca formă importantă de<br />
activitate a populaţiei constantinopolitane şi de exprimare a<br />
opiniei acesteia, au constituit cadrul de apariţie al satirei politice<br />
populare. Din păcate nu ni s-a păstrat sub formă scrisă<br />
monumente de literatură populară, însă literatura cultă păstr<strong>eaz</strong>ă<br />
unele urme şi de aceea putem afirma ca o caracteristică a evului<br />
mediu bizantin întrepătrunderea relativă a celor două literaturi.<br />
Literatura cultă bizantină în perioada timpurie este<br />
structurată pe trei domenii: literatură teologică-filosofică,<br />
literatură beletristică, influenţată de prima, şi literatura istoricopolitică,<br />
care exercită o anumită influenţă şi asupra scrierilor<br />
geografice.<br />
Literatura teologico-filosofică prezintă în ansamblu o<br />
situaţie deosebită faţă de apus, unde centrul de conservare şi<br />
răspândire al culturii era mănăstirea, mai ales în urma reformei<br />
monahale. În Bizanţ, centrul de cultură era oraşul, cu pieţele lui,<br />
cu hipodromul, cu şcolile lui, chiar Palatul imperial şi într-o<br />
anumită măsură şi aşezămintele religioase. De aceea în doctrina<br />
177