Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
şi, dezaprobând monotelismul, a militat pentru comuniunea
dintre Constantinopol şi Roma.
În 680 împăratul Constantin al IV-lea convoacă
reprezentanţii celor 5 scaune patriarhale (Roma, Alexandria,
Antiohia, Constantinopol, Ierusalim), la Constantinopol, pentru
susţinerea unui sinod care să restabilească pacea în Biserică şi să
formuleze doctrina adevărată despre diotelism şi dioenergism.
Învăţând din experienţa sinoadelor anterioare, împăratul
Constantin al IV-lea şi-a rezervat conducerea celui de-al VI-lea
Sinod ecumenic (680-681) fie personal, fie prin reprezentanţii
Bisericii calcedoniene cele necalcedonene nefiind interesate
deoarece se confruntau cu situaţia creată de ocupaţia arabă în
Egipt, Palestina şi Siria.
În cele 16 şedinţe s-a discutat problema monoergismului şi
monotelismului, condamnându-le şi stabilind că în persoana
Mântuitorului existau două firi şi două lucrări: „Mărturisim că
în Hristos există, aşa după cum ne-au învăţat Sfinţii Părinţi,
două voiri şi două voinţe naturale, două lucrări care sunt unite
între ele în chip neamestecat şi neschimbat, neîmpărţit şi
nedespărţit.
Cele două voinţe naturale ale sale nu sunt opuse între ele,
aşa precum pretind în mod neevlavios ereticii, dar voinţa Sa
umană fără să se opună se supune voinţei Lui dumnezeieşti
atotputernice […]
Noi mărturisim că în Domnul Iisus Hristos, adevăratul
Dumnezeul nostru, există şi două lucrări naturale, unite între
ele în chip neîmpărţit şi nedespărţit, neamestecat şi neschimbat,
adică lucrarea dumnezeiască şi lucrarea omenească” (Chifăr,
2000, 293).
Au fost analizate noi documente şi au fost anatematizaţi
adepţii monotelismului printre care patriarhii Sergius, Pirrhus şi
172