Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
importante din istoria acestui război, care s-a terminat cu
victoria bizantinilor au fost asediul nereuşit al
Constantinopolului din vara anului 626, cel mai important din
întreaga sa istorie până atunci, realizat de către avari şi slavi în
înţelegere cu perşii, şi bătălia din decembrie 627 de lângă
Ninive, unde împăratul Heraclius pe lângă calităţile de strateg şi
general şi-a dovedit şi aptitudinile de războinic. Istoricul
Theophanes ne descrie momentele de început ale luptei,
câştigată la final de bizantini: „Împăratul s-a ciocnit înaintea
tuturor cu o căpetenie a perşilor… l-a culcat la pământ, iar
însoţitorii acestuia au rupt-o la fugă; împăratul s-a întâlnit cu
altul şi l-a doborât şi pe acela. Asupra lui s-a năpustit şi un al
treilea care i-a dat o lovitură la buză cu suliţa, dar el l-a răpus
şi pe acesta. Apoi, la semnalul trâmbiţelor, s-au încăierat
ambele părţi, s-a încins o bătălie amarnică. Calul cu numele
Phalbos a fost ucis sub împărat de ostaşii pedeştri, care îl
loviseră cu lancea în coapsă. Însuşi basileul a primit mai multe
lovituri de sabie peste faţă, însă fiindcă era protejat de o vizieră
din tendoane, el n-a căpătat nici o rană şi loviturile au rămas
zadarnice”.
Aceste succese ale unei campanii cu alură de cruciadă
grăbesc prăbuşirea puterii persane, pacea încheiată restituind
bizantinilor Armenia, Mesopotamia de nord, Siria, Palestina şi
Egiptul.
Istoricul Avram Andea ne spune despre finalul războiului cu
perşii următoarele: „Împăratul victorios se întoarce, după 6 ani
de absenţă la Constantinopol în 629, unde este primit în triumf
de biserică şi supuşi, ca un învingător al duşmanilor lui Hristos.
Cu acest prilej renunţă la titlurile imperiale tradiţionale de
imperator, caesar, augustus, pentru a-şi lua un titlu nou,
grecesc şi de sorginte populară, acela de basileus. Tot acum, în
169