Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
CARACTERE GENERALE ALE CIVILIZAŢIEI
BIZANTINE
Din capul locului se impune a ne edifica corect asupra a
ceea ce înţelegem prin conceptul de civilizaţie. În teoria culturii,
se disting două sensuri ale acestui termen: unul internaţional şi
un altul naţional. În varianta internaţională, însuşită şi la noi,
înţelegându-se: totalitatea creaţiilor gândirii umane,
recunoscută sub termenul de valori.
Întrucât axiologia, adică ştiinţa valorilor specific umane,
distinge două categorii, respectiv, valori spirituale şi valori
morale, gândirea filosofică românească preferă a distinge
termenii de cultură şi civilizaţie. În acest caz, prin cultură se
înţelege totalitatea valorilor spirituale teoretice, de genul:
cunoştinţe ştiinţifice, idei filosofice, principii şi norme morale
care alcătuiesc concepţia de viaţă şi mentalitatea oamenilor.
Iar prin civilizaţie înţelegem totalitatea valorilor materiale
de ordin practic, privind realizări concrete, predominant de
ordin tehnic, (de genul: maşini, unelte, construcţii de toate
genurile, condiţii de locuit, de viaţă), ce determină modul de
viaţă al fiecărui om şi al societăţii în totalitatea ei.
Pentru noi teologii, ca şi pentru orice om religios autentic
credincios, considerăm deosebit de valoroasă distincţia
preferenţială a gândirii româneşti, dintre omul civilizat cu
incontestabile practici superioare de viaţă, dar barbar şi cu
apucături sălbatice, şi omul cult, indiferent de condiţiile sale de
15