Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
Cu timpul însă prigoana împotriva monofiziţilor slăbeşte,
datorită influenţei pe care o capătă învăţaţii călugări Dometian şi
Theodor Askidas, partizani ai origenismului, pe lângă Theodora
şi împărat. În 544 monofiziţii reuşesc să-l convingă pe Iustinian
să facă o nouă încercare de împăcare a dizidenţei monofizite cu
caldonenii. Astfel împăratul emite un edict teologic „în trei
capitole” prin care se condamnau unele lucrări ale lui Ibas de
Edessa, Theodoret din Cyr şi Theodor de Mopsuestia, deşi
Sinodul de la Calcedon reabilitase scrierile acestuia. Patriarhii şi
majoritatea ierarhilor răsăriteni s-au supus dorinţei împăratului;
în schimb, în Occident edictul a fost privit, în general,
defavorabil, pornindu-se lupta împotriva acestuia.
Papa Vigilius a fost adus cu forţa la Constantinopol în 547 şi
obligat de Iustinian şi Theodora să adere la condamnarea „Celor
trei capitole”, realizând aşa numitul „Iudicatum”, trimis
patriarhului Mina al Constantinopolului. În Occident acest lucru
a trezit numeroase proteste ceea ce l-a determinat pe papă să
retracteze actul.
În vara anului 551, împăratul, îndemnat de Theodor
Askidas, a publicat un nou edict, cunoscut sub numele de
„Mărturisirea de credinţă a împăratului Iustinian contra celor trei
capitole”. Dar noul edict a creat o confuzie şi mai mare
îngreunând şi mai mult modalitatea unei împăcări. Iustinian a
convocat atunci la Constantinopol în anul 553 Sinodul al IV-lea
Ecumenic, care a confirmat edictul împăratului. Papa Vigilius a
refuzat să participe pe motiv că este bolnav. În timp ce sinodalii
au lucrat şase şedinţe discutând condamnarea „Celor trei
capitole”, papa Vigilius a alcătuit un memoriu cunoscut sub
numele de „Constitutum”, prin care îşi declara dezaprobarea faţă
de sentinţa de condamnare a „Celor trei capitole”. Ameninţat de
împărat cu exilul, Vigilius este obligat să cedeze şi publică un al
160