Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
REFORMELE LUI IUSTINIAN.
AL CINCILEA SINOD ECUMENIC (553)
Prestigioasa domnie a lui Iustinian s-a încheiat în
perspectiva acelei misiuni sacre a împăratului roman care
trebuia să restabilească autoritatea imperială în vechile graniţe,
acţiune care nu se putea finaliza decât susţinută de o stabilizare a
autorităţii imperiale pe plan intern. În acest sens Iustinian a
iniţiat şi susţinut o intensă activitate reformatoare în diferitele
domenii ale politicii interne dintre care mai importante sunt
reformele legislative şi cele administrative.
Opera cea mai importantă şi cea mai durabilă a lui Iustinian
este aceea de codificare a dreptului roman, împăratul percepând
deosebita valoare a legislaţiei romane, dar realizând că aceasta
trebuia modificată parţial, datorită noilor realităţi istorice.
Rezultatul operei lui Iustinian este că „omenirea a moştenit tot
ce imperiul roman a creat mai bun şi mai durabil, anume
dreptul, ale cărui noţiuni şi aplicaţii au cuprins toate aspectele
vieţii şi s-au transmis civilizaţiei europene, atât de mult, încât
numai dacă cineva este jurist îşi poate da seama că la originea
unor habitudini stă un principiu roman. În afară de Biblie nici o
altă lucrare n-a avut o înrâurire mai mare pentru evoluţia
umanităţii ca opera juridică a lui Iustinian” (Popescu, 1996, 88)
În activitatea legislativă Iustinian s-a bucurat de colaborarea
unuia dintre cei mai competenţi jurişti ai timpului, Tribonianus.
Acesta a deţinut funcţia de ministru al justiţiei (quaestor sacri
157