Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
mirăm cum suportă supuşii noştri această asuprire. Ajung la noi
numeroase plângeri ale preoţilor şi femeilor despre răpirea
proprietăţilor lor. Însăşi pământurile noastre cad în mâini
particulare, sunt prădate herghelii de cai, şi nimeni nu spune un
cuvânt, căci gurile tuturor sunt astupate cu aur.” Din cuprinsul
tuturor edictelor promulgate rezultă că Iustinian cunoştea toate
defectele şi cerinţele ce se impuneau. Dovada cea mai elocventă
a conştiinciozităţii sale şi a eforturilor sale de remediere o
constituie codul său de legi, de care ne vom ocupa în capitolul
următor.
Deocamdată încheiem relatând despre situaţia religioasă ce
ne interesează în mod deosebit. Important este a reţine că el a
căutat unitatea de credinţă şi pacea în rândurile credincioşilor cât
timp, mai ales, n-au încetat conflictele dintre „verzi” şi
„albaştri”, repetându-se aproape în toţi anii domniei sale, fiind
explicat şi atentatul nereuşit împotriva lui, din anul 549.
Iustinian a fost duşmănit şi de ortodocşi, pe motivul de a fi
părtinitor monofiziţilor, deşi ordonase măsuri împotriva lor. Un
motiv a fost opinia monofizită a Teodorei, care-şi apăra, pe cât
putea, confraţii de credinţă. Dar se impune a lua în considerare
şi interesul politic. În interesul imperiului, era de a avea aliată şi
nu duşmană majoritatea monofiziţilor din Egipt, Etiopia, Siria şi
Armenia. Toate aceste provincii erau importante pentru imperiu,
căci constituiau un tampon împotriva expansiunii Imperiului
Persan, cu care s-au purtat războaie grele.
Judecat strict numai din punct de vedere religios ortodox,
Iustinian este criticat dur de Procopios în a sa „Istorie secretă”,
acest cronicar neţinând seama de interesele generale şi
superioare ale imperiului.
Analizele istorice au ajuns la concluzia că Iustinian I a avut
de a se confrunta cu trei zone distincte din punct de vedere
155