Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
anarhică. Iustinian l-a atras la Constantinopol, l-a încântat cu
funcţii înalte, înlăturându-l prin asasinat. Cu Roma, după
Sinodul din Calcedon, se produsese o schimbare accentuată, ce
depăşise 30 de ani; Iustinian dispune măsuri drastice împotriva
monofiziţilor, după o înţelegere cu papa şi, astfel, s-au reluat
relaţii relativ normale, înlăturându-se polemicile şi acţiunile
rivale.
Ca să evite tulburări în rândurile populaţiei, destul de
pronunţat scindată între ortodocşi şi monofiziţi, împărăteasa
Teodora, evident cu înţelegerea împăratului, apărea drept
protectoare a monofiziţilor. Astfel ambele tabere se simţeau sub
protecţia Palatului, cât timp împărăteasa îşi permitea hotărâri
proteguitoare monofiziţilor. După toate semnalările epocii,
Teodora era culminant de frumoasă, inteligentă şi extrem de
chibzuită, capabilă de a menţine echilibrul şi prestigiul Curţii
imperiale în rândurile populaţiei.
Dacă în planul vieţii religioase cuplul imperial a reuşit să
tempereze tulburările, pe plan social au întâmpinat mai mari
dificultăţi; apăruseră două tabere în noua societate medievală, ce
înlocuia pe cea sclavagistă.
Cronicarul Theophanes Confessor este cel ce relatează că, în
societatea timpului, a început să se distingă două categorii
denumite „deme”, (de la demos = popor), alcătuind populaţia
timpului. Una din ele s-a denumit a „albaştrilor”, iar a doua a
„verzilor”. „Albaştrii” erau cei mai bogaţi, dar şi cu funcţii, deci
ceea ce în societatea medievală reprezenta nobilimea. „Verzii”
reprezentau clasa mijlocie, cu venituri mari sau moderate, dar
fără funcţii. Avuţi erau şi unii şi alţii, fiindcă toţi întreţineau, cu
cheltuieli mari, jocurile de circ. Pe parcurs s-au organizat în
două tabere de adepţi, susţinători şi admiratori.
150