Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
630 de episcopi. Preşedinţia o luă împăratul Marcianus însuşi,
iar apoi mai ales miniştrii săi. O dată, când aceştia erau
absenţi, prezidară legaţii Romei, iar într-o şedinţă la care nici
aceştia nu erau prezenţi, prezidă Antoniu, patriarhul de
Constantinopol.
Monofizitismul era condamnat ca erezie împreună cu
Eutihie, autorul său, iar doctrina lui Leon (reprezentantul
Romei) despre cele două naturi, expusă de el în epistola către
Flavius, fu recunoscută ca perfect ortodoxă. Totodată, Sinodul
defini el însuşi doctrina Bisericii, astfel: în Hristos, în singura
lui persoană divină, care prin întrupare a luat fire
dumnezeiască şi omenească, a rămas fiinţă cu toate însuşirile
lor proprii, afară de păcatul firii omeneşti.
Amândouă firile sunt unite întru sine, indivizibil,
inseparabil, însă fără a se amesteca una cu alta şi fără a se
schimba una în alta. Dar, amândouă firile, existând astfel într-o
unică persoană divină, însuşirile proprii firii omeneşti se
atribuie neschimbat şi lui Dumnezeu Fiul, dar cele ale firii
dumnezeieşti, şi Fiului omului. Deci are loc o comunicaţie
reciprocă între însuşirile ambelor firi.” (Popovici, 1926, 138)
Prin clarificarea atât de precisă şi de clară a personalităţii
divine a Mântuitorului în cele două firi: dumnezeiască şi
omenească, care nu se neagă, ci cooperează reciproc, Sinodul de
la Calcedon rămâne cu un merit deosebit în istoria
Creştinismului. S-a reuşit formularea unei dogme fundamentale,
în baza căreia toţi creştinii pot trăi uniţi într-o perfectă armonie
de credinţă.
Dacă totuşi apar disensiuni, neînţelegeri şi chiar conflicte de
credinţă, toate acestea provin din slăbiciunea firii omeneşti, din
ambiţiile unora de a se afirma diferit şi de a-şi câştiga o
140