Afi?eaz? documentul PDF
Afi?eaz? documentul PDF Afi?eaz? documentul PDF
Ioan Octavian RUDEANU Dată fiind această situaţie, este normal să ne considerăm deplin justificaţi a urmări istoria Bizanţului, ţinând cont mai ales de problemele şi criteriile de ordin religios, întrucât în acest fel, adâncim istoria propriei noastre religii, şi a Bisericii noastre Ortodoxe. Aşa se explică şi faptul că, în cursul nostru, ţinem cont de şirul anilor, al secolelor şi al unor perioade, acordând însă atenţie deosebită evenimentelor de ordin religios, ce privesc atât credinţa, cât şi Biserica noastră, printre care Sinoadele ecumenice. Să ne oprim acum asupra celui de-al patrulea, din timpul împăratului Marcianus. Spre a cunoaşte condiţiile istorice în care s-a desfăşurat Sinodul al IV-lea, de la sine înţeles că se impune a reda amănunte privind situaţia politică, respectiv conducerea centrală a imperiului, cuprinzând date deosebit de interesante. O prezentare amănunţită, şi complet edificatoare, o avem din partea celebrului bizantinolog A.A. Vasiliev, din partea căruia reţinem următoarele amănunte interesante: „Problema gotă a devenit, la sfârşitul secolului IV şi începutul celui de-al V-lea, realmente periculoasă pentru imperiu. Cu toate acestea, elementul got al armatei bizantine continuă a exercita o anumită influenţă în imperiu şi, astfel, la mijlocul secolului al V-lea, barbarul Aspar, susţinut de goţi, reuşi un ultim efort de a restaura vechea dominaţie, instaurând doi împăraţi: Marcianus (450-457) şi Leon I (457-474).” (Vasiliev, 1932, 133). Constatăm cu acest prilej situaţia precară a imperiului, a cărui conducere depindea de mari conducători de armate, uneori din rândul popoarelor barbare, printre care goţii au fost cei ce au decis. Ei erau încadraţi în imperiu, dovadă că se creştinaseră. Se aminteşte, astfel, că Aspar de etnie alană, fiind adept al arianismului, nu s-a putut instaura ca împărat, nefiind acceptat nici de Biserică, nici de opinia publică. El a reuşit totuşi să-şi 138
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu exercite dominaţia asupra împăraţilor Marcianus şi Leon I. Profitând de ostilitatea făţişă faţă de Aspar, Leon I reuşeşte să-şi alieze războinicii isaurieni, care îl ucid pe Aspar. În aceste condiţii, imperiul este salvat de ameninţarea ce o suportase din partea goţilor, care, după sfârşitul lui Aspar, s-au angajat în expediţii spre Apusul continentului. În acelaşi timp, Imperiul Bizantin este salvat de sub ameninţarea hunilor care, până atunci au intervenit în favoarea împăraţilor care l-au sprijinit. Înfrângerea lor totală în faimoasa bătălie de la Câmpiile Catalaunice, din 451 în urma expediţiei lor în Galia, a determinat falimentul regatului hun, precipitat şi de moartea celebrului rege Attila în 453. Date fiind aceste favorabile evenimente, Imperiul Bizantin, sub aspect politic, intră într-o fază favorabilă dezvoltării lui şi împlinirii misiunii sale de ordin spiritual, evident în sprijinul instaurării Creştinismului în toate sectoarele vieţii sociale. Mai mulţi istorici văd în Marcianus ca fiind întâiul împărat bizantin uns de patriarh. În anul 454, Marcianus anulează hotărârea lui Constantin cel Mare care interzicea căsătoria unui nobil cu o sclavă sau o femeie din popor. Datorită purităţii credinţei sale a fost numit „christianissimus imperator”, „studiosissimus ecclesiasticae” şi „custos fidei”. În problema religioasă a controversei dintre monofiziţi şi creştinii ortodocşi, la 17 mai 451, emite un decret privind convocarea la Niceea a unui nou Sinod ecumenic. În loc de oraşul Niceea este ales, în cele din urmă, ca loc de desfăşurare Calcedon, oraş din Asia Mică, unde la 8 octombrie 451 sinodul îşi începe lucrările având şi sprijinul Papei Leon cel Mare. Desfăşurarea lui o urmărim după consemnarea prof. Euseviu Popovici, de la Facultatea Teologică din Cernăuţi, din partea căruia reţinem următoarele: „La Halcedon se adunaseră 600- 139
- Page 89 and 90: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 91 and 92: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 93 and 94: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 95 and 96: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 97 and 98: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 99 and 100: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 101 and 102: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 103 and 104: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 105 and 106: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 107 and 108: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 109 and 110: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 111 and 112: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 113 and 114: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 115 and 116: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 117 and 118: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 119 and 120: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 121 and 122: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 123 and 124: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 125 and 126: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 127 and 128: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 129 and 130: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 131 and 132: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 133 and 134: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 135 and 136: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 137 and 138: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 139: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 143 and 144: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 145 and 146: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 147 and 148: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 149 and 150: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 151 and 152: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 153 and 154: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 155 and 156: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 157 and 158: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 159 and 160: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 161 and 162: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 163 and 164: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 165 and 166: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 167 and 168: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 169 and 170: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 171 and 172: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 173 and 174: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 175 and 176: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 177 and 178: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 179 and 180: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 181 and 182: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 183 and 184: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 185 and 186: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 187 and 188: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 189 and 190: Istorie şi spiritualitate în Biza
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu<br />
exercite dominaţia asupra împăraţilor Marcianus şi Leon I.<br />
Profitând de ostilitatea făţişă faţă de Aspar, Leon I reuşeşte să-şi<br />
alieze războinicii isaurieni, care îl ucid pe Aspar. În aceste<br />
condiţii, imperiul este salvat de ameninţarea ce o suportase din<br />
partea goţilor, care, după sfârşitul lui Aspar, s-au angajat în<br />
expediţii spre Apusul continentului.<br />
În acelaşi timp, Imperiul Bizantin este salvat de sub<br />
ameninţarea hunilor care, până atunci au intervenit în favoarea<br />
împăraţilor care l-au sprijinit. Înfrângerea lor totală în faimoasa<br />
bătălie de la Câmpiile Catalaunice, din 451 în urma expediţiei<br />
lor în Galia, a determinat falimentul regatului hun, precipitat şi<br />
de moartea celebrului rege Attila în 453. Date fiind aceste<br />
favorabile evenimente, Imperiul Bizantin, sub aspect politic,<br />
intră într-o fază favorabilă dezvoltării lui şi împlinirii misiunii<br />
sale de ordin spiritual, evident în sprijinul instaurării<br />
Creştinismului în toate sectoarele vieţii sociale.<br />
Mai mulţi istorici văd în Marcianus ca fiind întâiul împărat<br />
bizantin uns de patriarh. În anul 454, Marcianus anul<strong>eaz</strong>ă<br />
hotărârea lui Constantin cel Mare care interzicea căsătoria unui<br />
nobil cu o sclavă sau o femeie din popor. Datorită purităţii<br />
credinţei sale a fost numit „christianissimus imperator”,<br />
„studiosissimus ecclesiasticae” şi „custos fidei”. În problema<br />
religioasă a controversei dintre monofiziţi şi creştinii ortodocşi,<br />
la 17 mai 451, emite un decret privind convocarea la Niceea a<br />
unui nou Sinod ecumenic. În loc de oraşul Niceea este ales, în<br />
cele din urmă, ca loc de desfăşurare Calcedon, oraş din Asia<br />
Mică, unde la 8 octombrie 451 sinodul îşi începe lucrările având<br />
şi sprijinul Papei Leon cel Mare.<br />
Desfăşurarea lui o urmărim după consemnarea prof. Euseviu<br />
Popovici, de la Facultatea Teologică din Cernăuţi, din partea<br />
căruia reţinem următoarele: „La Halcedon se adunaseră 600-<br />
139
Change language