Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
Civilizaţia bizantină se caracterizează prin aspectul său
compozit, fiind alcătuită în principiu din trei elemente:
romanitate, elenism şi creştinism, la care se adaugă, ca
ingrediente de importanţă secundară unele influenţe orientale şi
europene. Caracterul romanic derivă din însăşi structura statală a
vechii stăpâniri romane, căci Imperiul Bizantin a început prin a
fi latura răsăriteană a Imperiului Roman, moştenind şi
continuând implicit latinismul. Caracterul elenic derivă chiar din
aşezarea capitalei bizantine pe locul unui fost oraş grecesc, astfel
Imperiul Bizantin preluând şi spiritualitatea elevată a Greciei
antice.
La latinismul Romei şi la elenismul Atenei i s-a mai adăugat
Bizanţului şi creştinismul, una dintre cele mai elevate religii a
tuturor timpurilor fiindcă Imperiul Bizantin a cuprins teritoriile
cele mai importante în care s-a propovăduit şi s-a statornicit
creştinismul prin Sinoadele sale ecumenice. Nici un alt stat al
lumii şi al istoriei nu s-a bucurat de o aşa măreaţă moştenire
spirituală, aşa explicându-se de ce Imperiul Bizantin, deşi
dispărut de pe harta geo-politică a planetei, şi-a transmis
spiritualitatea prin toate creaţiile sale.
Dacă operele de artă, de inspiraţie sau de nuanţă bizantină
şi-au asigurat un prestigiu neclintit nu putem pierde din vedere
că, privitor la gândirea religioasă, bizantinismului i se
reproşează o exagerată exigenţă speculativă. De unde şi acel
ilustru argument că bizantinii erau mai preocupaţi de genul
masculin sau feminin al îngerilor decât de asediul capitalei lor.
Bineînţeles că se exagerează, reţinându-se aspectul de
suprafaţă al disputelor fără să se ia în considerare exigenţa
logică sau calitatea argumentelor, teme dintre cele mai
importante de credinţă şi cult religios. Drept ripostă luăm în
considerare valoroasa apreciere a prestigiosului teolog John
12