Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
ÎMPĂRATUL MARCIANUS (450-457)
ŞI AL PATRULEA SINOD ECUMENIC (451)
Istoria Imperiului Bizantin este o istorie de extremă
complexitate şi, implicit, de extremă dificultate. Ea nu este
istoria unui stat cu hotare cât de cât stabile, ci a unui imperiu în
continuă fluctuaţie şi schimbare de hotare. Ea nu este nici istoria
unui popor sau a unui neam, ci a unui conglomerat de neamuri,
diferenţiate din punct de vedere rasial, etnic şi, în mare măsură,
religios.
Cu toate deosebirile şi chiar rivalităţile ce au avut loc, mai
ales de ordin militar, privind lupta pentru putere, se poate vorbi
de o istorie unitară şi continuă, dacă se ia în considerare criteriul
spiritual. De recunoscut că, mai presus de orice, Bizanţul
înseamnă spiritualitate şi istoria lui constă într-o luptă continuă
pentru statornicirea unor valori, a valorilor superioare pe care le
reprezenta, în acel timp, noua mişcare spirituală a
Creştinismului.
A urmări istoricul acestei mişcări, şi, mai ales, lupta grea de
stabilire a dogmelor, adică a celor mai importante adevăruri de
credinţă, constituie obiectivul cel mai înălţător al istoriei
universale, datorită faptului că şi în zilele noastre, istoricii,
credincioşi sau nu, recunosc rolul major al Creştinismului pentru
emanciparea spirituală a omenirii şi a depăşirii ameninţărilor
grave la adresa ei.
137