Afi?eaz? documentul PDF

01.01.2015 Views
Ioan Octavian RUDEANU În baza acestor date, istoria culturală a Bizanţului se prezintă grafic sub următoarea schemă: Latinism Elenism Bizantinism Elenism Latinism Ortodoxism Normal, la început a fost latinismul, „Noua Romă”, dar pe temelia Bizanţului devenit Constantinopol. N-au existat contradicţii, din contră, săgeţi de influenţă. Sub Theodosie al II-lea are loc interferenţa „0” cu predominarea protagoniştilor greci, favorizaţi de Ortodoxie, care au prevăzut şi reuşit să impună limba greacă în oficierea serviciilor religioase. Inevitabil, marile mase de credincioşi asistau la serviciile susţinute în limba greacă, iar conducerea păstra limba latină, modul de gândire şi manifestare roman. Viaţa socială şi imperiul, în totalitate, aveau drept bază Dreptul Roman inaugurat sub domnia lui Theodosie al II-lea, prin promulgarea în limba latină, organizare a „Codexului Theodosian” în 438, ultimul monument juridic în care se mai exprimă unitatea dintre Imperiul Roman de Apus şi cel de Răsărit. Latinismul împăratului nu a prejudiciat elenismului, fiindcă tot el este cel ce a susţinut construirea de biserici în principalele centre ale imperiului, unde toată activitatea se desfăşura în limba greacă. În felul acesta s-a inaugurat bizantinismul, adică o nouă cultură în istoria umanităţii, rezultată din latinismul împăratului, compensat prin sprijinul asigurat bisericii prin elenismul serviciilor religioase efectuate în limba greacă. Acest 128

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu eclectism cultural a fost adoptat şi de împărăteasa Evdochia, care, deşi favoriza mari dascăli eleni, a acceptat şi chiar a sprijinit popularizarea operelor clasice latine. Edificaţi asupra profilului „bifrons”, adică cu două feţe, al culturii bizantine, ceea ce o caracterizează în esenţa sa, nu putem pierde din vedere Sinodul al III-lea ecumenic, ce s-a putut realiza prin sprijinul acordat de Theodosie al II-lea. În acest fel luăm cunoştinţă poate de tot ceea ce este de cea mai mare importanţă în Imperiul Bizantin şi Bizantinologie, respectiv că: întemeierea Creştinismului, stabilirea adevărurilor fundamentale de credinţă prin sinoade şi în mod deosebit statornicirea şi culminaţia Ortodoxiei, au avut loc în cadrul şi prin sprijinul nemijlocit al Imperiului Bizantin. Predispoziţia lui Theodosie al II-lea spre cele spirituale, implicit în sprijinul vieţii religioase, este recunoscută de bizantinologul Emilian Popescu, în următorii termeni: „Theodosie s-a ţinut multă vreme departe de treburile statului, el fiind înclinat mai mult spre cultură, ştiinţă şi artă. Îşi făcuse o colecţie de cărţi teologice, se interesa de astronomie şi îşi petrecea multă vreme scriind şi împodobind manuscrise, de aceea a şi fost poreclit «caligraful». El a avut însă noroc de sfătuitori şi dregători capabili, care fac din domnia lui atât de lungă (408-450) o perioadă plină de realizări, deşi nu lipsită de mari încercări.” (Popescu, 1996, 66) Printre marile realizări ale Împăratului Culturii se află şi Sinodul al III-lea ecumenic din Efes, ce s-a desfăşurat între 22 iunie şi 31 iulie 431. El rămâne de majoră importanţă fiindcă a intervenit într-un moment critic al evoluţiei Creştinismului şi s-a încheiat cu hotărâri importante privind marile adevăruri de credinţă. 129

Page 3 and 4: Istorie şi spiritualitate în Biza































































Page 129: Istorie şi spiritualitate în Biza

























































Page 245: Istorie şi spiritualitate în Biza

fost

ioan

istorie

constantin

istoria

mare

imperiului

timpuriu

spiritualitate

octavian

documentul

greenstone.bjc.ro

Afi?eaz? documentul PDF

Afi?eaz? documentul PDF ... View more Afi?eaz? documentul PDF

Delete template?

Save as template ?

Afi?eaz? documentul PDF Afi?eaz? documentul PDF