Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
THEODOSIE AL II-LEA (408-450),
ÎMPĂRATUL CULTURII,
ŞI AL TREILEA SINOD ECUMENIC (431)
Istoria lumii, până în secolul al XVIII-lea, a fost dominată
de lupte continue pentru cuceriri teritoriale şi politice, pentru
deţinerea puterii şi a funcţiilor de conducere.
Desigur că şi în această perioadă au fost evenimente de
ordin spiritual, ca apariţia marilor religii şi a unor prestigioase
sisteme filosofice, dar ele au fost mai restrânse, limitate
teritorial.
Începând cu secolul al XVIII-lea, datorită dezvoltării şi
extinderii artei tipografice, a centrelor universitare, descoperirile
şi teoriile ştiinţifice sporesc şi se intensifică. Astfel viaţa
spirituală depăşeşte în proporţii şi cu intensitate operaţiunile
militare de forţă. Or, în situaţia de astăzi s-a ajuns la un
echilibru, la o egalitate atât în dezvoltare, cât şi în afirmare,
datorită strânsei interdependenţe dintre ceea ce reprezentau
forţele fizice, consacrate luptelor sau războaielor şi forţelor
spirituale ce susţin religiile, ideologiile şi toate instituţiile
culturale.
Cu această imagine generală şi integrală a istoriei universale
putem înţelege, mai clar, ceea ce a fost istoria Bizanţului în
lumina celor doi parametri: războiul ca mod de viaţă şi cultura
ca şi concepţie de viaţă.
125