Afi?eaz? documentul PDF

More documents

Recommendations

Info

Ioan Octavian RUDEANU de geniu”. Se cuvine a reţine că istoria Creştinismului confirmă un adevăr de mare valoare pentru viaţa spirituală în general, şi pentru cea creştină, ortodoxă, în particular, că o minoritate activă depăşeşte o majoritate comodă şi inertă. Acest adevăr constituie pentru noi un avertisment destul de serios şi periculos, dacă-l desconsiderăm. Adică noi, Ortodoxia, ca şi toate Bisericile tradiţionale, deşi suntem într-o majoritate, dacă rămânem pasivi sau propovăduind ne situăm mult sub nivelul minorităţilor dinamice, putem suporta consecinţe neplăcute în viitor. Revenind la secolul al IV-lea prin A.A. Vasiliev, luăm cunoştinţă de fapte noi, nemaiîntâlnite, în vasta bibliografie bizantinologică. În primul rând, faptul că ceea ce adunăm ca realizări ale secolului nu revin numai lui Constantin cel Mare, ci şi lui Diocleţian, deoarece: „Când examinăm reformele lui Diocleţian şi ale lui Constantin constatăm că cele mai importante sunt: stabilirea unei stricte centralizări, crearea unei administraţii numeroase şi separarea puterii civile de cea militară. Dar, în acestea nu trebuie văzut nici instituţii noi, nici schimbări surprinzătoare. Guvernarea romană fusese introdusă pe linia centralizării din timpul lui August.” (Vasiliev, 1932). În al doilea rând, se menţionează şi meritul lui Aurelian, ţinând cont că: „Perioadele de dezordine şi anarhie militară ale secolului III provocaseră şi reuşiseră să-l degradeze. Aurelian restabili provizoriu unitatea şi, pentru aceste merite, documentele şi consemnările timpului l-au onorat cu titlul de «restaurator al imperiului» (Restitutor Orbis).” (Vasiliev, 1932) Datorită celor semnalate, se impune a lua în vedere cele ce urmează: 1. În secolul IV, Imperiul Bizantin era o parte integrantă a Imperiului Roman. 120
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu 2. Toate meritele atribuite lui Constantin I revin, în parte, şi Romei, prin împăratul titular, Diocleţian. 3. Coordonata latinistă a Bizanţului nu este numai de ordin cultural, cum era elinismul, ci şi de ordin politic, ceea ce îi asigură o superioritate categorică. Dar, de la sine înţeles, că secolul al IV-lea nu este o simplă continuare a secolului al III-lea, căci el primeşte şi binecuvântarea duhului creştinesc, care îşi aduce o contribuţie valoroasă evoluţiei, înregistrată în secolul IV, temeinic şi competent, semnalată de Eusebiu de Cezareea, istoric al epocii, în următorii termeni: „Un Dumnezeu unic a fost proclamat pentru toată comunitatea umană. În acelaşi timp, o putere universală, a Imperiului Roman, s-a dezvoltat şi a prosperat. Exact în aceeaşi epocă, sub imboldul formal al aceluiaşi Dumnezeu, două resurse bine statornicite, Imperiul Roman şi doctrina Pietăţii creştine s-au reunit, pentru binele umanităţii. Două forţe puternice, plecate de la acelaşi izvor, Imperiul Roman, sub acceptul unui suveran unic, ca şi religia creştină, au reuşit să stăpânească şi să reconcilieze toate elementele contradictorii.” Dacă prin Constantin I am avut prilejul unei imagini glorioase a secolului al IV-lea, prin urmaşii săi, avem neplăcuta constatare a unor aspecte degradante ce dezonorează acest secol. Luăm drept temei tot pe istoricul A.A. Vasiliev, ce semnalează următoarele: „Fiii lui Constantin cel Mare, Constantin al II-lea, Constanţa şi Constant, începuseră, după moartea tatălui lor, să guverneze împreună imperiul, sub titlul de Auguşti. Dar neînţelegerea care domina între cei trei moştenitori ai lui Constantin s-a complicat datorită faptului că imperiul avea să susţină un război ruinător, contra perşilor şi a germanilor. Din nefericire, diviziile celor trei moştenitori s-au tulburat, nu 121
Page 3 and 4:
Istorie şi spiritualitate în Biza
Page 5 and 6:
Page 7 and 8:
Page 9 and 10:
Page 11 and 12:
Page 13 and 14:
Page 15 and 16:
Page 17 and 18:
Page 19 and 20:
Page 21 and 22:
Page 23 and 24:
Page 25 and 26:
Page 27 and 28:
Page 29 and 30:
Page 31 and 32:
Page 33 and 34:
Page 35 and 36:
Page 37 and 38:
Page 39 and 40:
Page 41 and 42:
Page 43 and 44:
Page 45 and 46:
Page 47 and 48:
Page 49 and 50:
Page 51 and 52:
Page 53 and 54:
Page 55 and 56:
Page 57 and 58:
Page 59 and 60:
Page 61 and 62:
Page 63 and 64:
Page 65 and 66:
Page 67 and 68:
Page 69 and 70:
Page 71 and 72: Istorie şi spiritualitate în Biza
Page 121: Istorie şi spiritualitate în Biza
Page 173 and 174:
Page 175 and 176:
Page 177 and 178:
Page 179 and 180:
Page 181 and 182:
Page 183 and 184:
Page 185 and 186:
Page 187 and 188:
Page 189 and 190:
Page 191 and 192:
Page 193 and 194:
Page 195 and 196:
Page 197 and 198:
Page 199 and 200:
Page 201 and 202:
Page 203 and 204:
Page 205 and 206:
Page 207 and 208:
Page 209 and 210:
Page 211 and 212:
Page 213 and 214:
Page 215 and 216:
Page 217 and 218:
Page 219 and 220:
Page 221 and 222:
Page 223 and 224:
Page 225 and 226:
Page 227 and 228:
Page 229 and 230:
Page 231 and 232:
Page 233 and 234:
Page 235 and 236:
Page 237 and 238:
Page 239 and 240:
Page 241 and 242:
Page 243 and 244:
Page 245:
show all

Afi?eaz? documentul PDF

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?