Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
Asupra desfăşurării acestuia, urmărim pe istoricul specialist
în materie, pr. prof. Ioan I. Rămureanu, din partea căruia reţinem
următoarele date esenţiale: „Sinodul s-a deschis la
Constantinopol, la începutul lunii mai 381, şi a durat până la 9
iulie acelaşi an, când a ţinut ultima şedinţă. Au participat 150
de episcopi, printre care mai de seamă au fost următorii:
Meletie al Antiohiei, Grigore de Nazians, Grigore de Nisa,
Amfilofiu de Icoviu, Chiril de Ierusalim, Diodor de Tars şi
Gerontius, sau, mai corect, Terentius episcop de Tomis
(Constanţa).” (Rămureanu, 1975, 243)
Congresul a început având ca preşedinte pe episcopul
Meletie al Antiohiei, care a decedat. A urmat Grigore de
Nazians, care s-a retras, urmat de Nestorie episcop al
Constantinopolului, sub care au continuat lucrările, contestândui
de la bun început pe ereticii macedonieni, ce nu admiteau
întru totul Crezul stabilit la Niceea.
O scrisoare a Sinodului pomenită în lucrările pr. prof. Ioan I.
Rămureanu, cuprinde următoarele: „Noi am rămas la credinţa
evanghelică hotărâtă de cei 318 Părinţi de la Niceea. Voi şi noi,
şi toţi câţi nu răstălmăcesc cuvântul adevăratei credinţe, trebuie
să o aprobăm pe cea mai veche credinţă, în armonie cu Botezul,
care ne învaţă să credem în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al
Sfântului Duh, adică într-o singură Dumnezeire, putere şi fiinţă
a Tatălui, şi a Fiului şi a Sfântului Duh, de aceeaşi cinste şi
demnitate, a cărei împărăţie e veşnică, în trei ipostasuri, adică
în trei persoane desăvârşite. Noi nu primim nici erezia lui
Sabelie, care amestecă ipostasurile sau le nimiceşte însuşirile,
nici blasfemia eunomienilor, asirienilor şi pnevmatomahilor,
care despart fiinţa, natura sau Dumnezeirea, şi introduc
Treimea cea necreată de o fiinţă şi veşnică, ceva posterior.”
(Rămureanu, 1975, 244-245)
108