Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
INTRODUCERE
Civilizaţia bizantină, continuatoarea anticelor civilizaţii
romană şi greco-elenistică s-a dovedit a fi mai mult decât atât
prin victoria creştinismului asupra politeismului păgân,
eveniment care i-a marcat începutul.
Bizantinologia, ştiinţa care studiază civilizaţia bizantină, sub
toate aspectele sale (politic, militar, economic, religios, cultural)
a fost mereu una din preocupările cele mai importante ale
istoricilor români şi străini datorită contribuţiei substanţiale pe
care o aduce la cunoaşterea istoriei universale în general cât şi
istoriei poporului român în particular.
Capitala Imperiului Bizantin, Constantinopol, întemeiată pe
locul fostei colonii greceşti Byzantion a devenit treptat o
alternativă a Romei, atunci când aceasta n-a mai putut să-şi
îndeplinească menirea de centru politico-spiritual.
La început criteriul transmutaţiei Roma-Bizanţ a fost de
ordin geografic, adică s-a ajuns la convingerea că numai o altă
poziţie teritorială poate să susţină activitatea statală, centrală a
Imperiului.
Pe parcurs s-a dovedit pe deplin că Bizanţul n-a fost doar
capitala unui imperiu, ci a fost mai ales centrul unei civilizaţii
specifice, ceea ce l-a determinat şi l-a justificat pe istoricul
nostru Avram Andea să facă aprecierea următoare: „Civilizaţia
bizantină a jucat un rol de primă importanţă în istoria
universală polarizând interesul justificat al multor istorici în
9