Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
În acelaşi timp Theodosius încearcă să câştige bunăvoinţa
goţilor, atât a celor din interiorul, cât şi din exteriorul imperiului,
trimiţând căpeteniilor cadouri şi bani în aur.
Disensiuni încep a se produce între goţi şi aliaţii lor,
disensiuni încurajate de împărat, care ştia să atragă pe unii din
şefii principali ai goţilor, ca acel Modares, de neam regal, care
trecea în serviciul imperiului, luptând hotărât împotriva
compatrioţilor săi. Izvoarele ne expun confuz toată această
acţiune militară a lui Theodosie, care ţine 4 ani, până la
supunerea totală a goţilor (Bănescu, 2000, 197-198).
Obosiţi de lupte şi împuţinaţi, vizigoţii cer pace, care se
încheie în 382 prin semnarea unui tratat (foedus), care prevedea
aşezarea acestora între Dunăre şi Balcani ca aliaţi (foederati) ai
imperiului, în timp ce ostrogoţii vor pleca spre Occident.
Această înfrângere decisivă pe care a obţinut-o nu numai
prin diplomaţia dezbinării facţiunilor gotice, cât şi prin victorii
militare asupra lor, este de cea mai mare importanţă pentru
istoria noastră naţională, fiindcă declararea instaurării regatului
gotic însemna subordonarea totală a populaţiei daco-romane,
ameninţând temeiul viitorului popor român.
Un capitol important din timpul domniei lui Theodosie este
şi cel al uzurpărilor din Occident, care au fost însă în cele din
urmă anihilate. Astfel în 388 în bătălia de la Poetovio
(Pannonia), uzurpatorul Magnus, care fusese proclamat împărat
în urmă cu 5 ani de către trupele din Brittania, este înfrânt,
capturat şi executat. Iar în 394, prin victoria de la Frigidus
Amnis este alungat uzurpatorul Eugenius, care fusese proclamat
împărat în urmă cu 2 ani de către generalul franc Arbogast.
Această victorie a însemnat unificarea pentru ultima dată a
Imperiului Roman sub o autoritate unică.
106