Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
împlinirea unor dorinţe pătrunse de cucernicie şi de cele mai
alese gânduri faţă de Dumnezeu. Că veţi voi, sunt încredinţat.
Dumnezeu să vă aibă în pază, fraţi iubiţi.” (Eusebiu de
Cezareea, 1991, 147)
Eusebiu de Cezareea, după menţionarea scrisorii, ţine să
precizeze acţiunile la care el s-a angajat şi le-a adus la împlinire,
contând pe concursul clericilor, după cum urmează: „Pe toate
le-a înfăptuit împăratul, ducându-le la bun sfârşit, spre slava
puterii Mântuitorului. Şi, în vreme ce aducea necurmată cinstire
lui Dumnezeu, Mântuitorul său, Constantin dădea în vileag, prin
toate mijloacele, idoleasca rătăcire de credinţă a neamurilor.
Atunci, din împărăteasca poruncă, au fost smulse din toate
oraşele, porţile intrărilor în temple, care astfel au rămas cu
vestibulele goale. Alte temple s-au ales cu ţiglele smulse şi, ca
atare, cu acoperişul distrus. În cazul altora, admirabilele
bronzuri cu care înşelăciunea celor de odinioară s-a mândrit
atât de îndelung, au fost expuse în văzul tuturor, prin toate
pieţele Capitalei.
Privirea trecătorului se putea opri acum, dispreţuitoare,
când asupra trepiedului pithic, când asupra celui smintian. În
hipodrom fuseseră expuse cele de la Delfi, iar la palat, muzele
Heliconului.” (Eusebiu de Cezareea, 1991, 147)
Constatăm, cu multă uşurinţă, faptul că Constantin n-a fost
numai un apostol al unor epistole pline de duhul adevăratei
credinţe, ci a trecut şi la împlinirea unor fapte menite înlăturării
vestigiilor ce au fost temei procesiunilor păgâne. De la sine
înţeles că această operaţiune a curăţit terenul de afirmare ale
celor vechi, asigurând câmp liber şi curat construirii noilor
Biserici creştine.
Spre cunoaşterea, măcar în parte, a meritelor lui Constantin
cel Mare, de mare importanţă este a se reţine următoarele:
102