Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
nu este bine. Cu tot ce vedem noi cu ochii noştri că este bun,
cuvine-se, de se poate, să ne ajutăm aproapele.” (Eusebiu de
Cezareea, 1991, 115)
Din nou, interesant şi impresionant este faptul că, marele
războinic, Constantin I, apare pentru viaţa religioasă şi implicit
cea socială, ca un mesager al păcii, ceea ce înseamnă că a fost şi
un adevărat creştin, încât merită cinstirea ce i s-a făcut, de a fi
trecut în rândurile sfinţilor.
Din păcate, şi în vremea lui, ca şi astăzi, Creştinismul
suferea de boala divergenţelor de opinii, uneori contradictorii,
fapt ce ne conduce spre stări conflictuale, în contradicţie
absolută cu pacea, idealul creştin de viaţă.
În această situaţie de-a dreptul absurdă, împăratul
Constantin se dovedeşte un mare înţelept al timpului, prin
numeroase îndemnuri de genul următor: „Să aveţi, dar, acelaşi
crez, aceeaşi înţelegere şi aceeaşi tălmăcire a proniei
Dumnezeului celui Atotputernic, iar tot ce în măruntele voastre
pricini de nedumerire veţi cerceta împreună, cuvine-se, în cazul
când n-aţi ajunge la unitatea de vederi, ca ele să nu treacă
dincolo de hotarele gândului, ci să rămână tăinuite în umbra
cugetului. Darul cel mai de preţ al legăturii dintre voi, adevărul
credinţei, precum şi cinstirea lui Dumnezeu şi a legii să rămână
pentru voi de neclintit!
Întoarceţi-vă, aşadar, unii către alţii, în duh de dragoste şi
bunăvoinţă, redaţi întregului popor dreptul de a se cuprinde în
braţe, iar voi, cu sufletele din nou curate, recunoaşteţi-vă unul
pe altul, voi înşivă ştiind că, nu de puţine ori, prietenia ce se
înfiripă după încetarea unei duşmănii se arată, odată cu
împăcarea, mai frumoasă.” (Eusebiu de Ceazareea, 1991, 120-
121)
100