Afi?eaz? documentul PDF
Afi?eaz? documentul PDF Afi?eaz? documentul PDF
Ioan Octavian RUDEANU organizată, adică bisericească. Cercetând viaţa împăratului Constantin cel Mare, sub latura sa religioasă, vom obţine o schiţă istorică a primei etape de afirmare a Creştinismului intrat în legalitate, cu drepturile de liberă afirmare. După cum bine ştim, Eusebiu de Cezareea este cel mai cuprinzător şi mai valoros istoric al celebrului împărat, încât opera lui o luăm drept izvor şi bază de documentare şi comentare a celor ce urmează. (Eusebiu de Cezareea, 1991) Interesant şi chiar impresionant este faptul că avem o referinţă în care Constantin apare ca un predestinat al lui Dumnezeu, de a se comporta ca un autentic creştin şi de a fi binecuvântat, ca o autoritate şi un prestigiu de erou deschizător al erei creştine, întrucât: „Lumea toată recunoştea cu un singur glas că, prin harul lui Dumnezeu, Constantin era omul menit să reverse Lumina binelui asupra tuturor. De asemenea, pretutindeni a fost publicat un rescript imperial, care reda celor ce fuseseră lipsiţi de acesta, dreptul de a se bucura de bunurile lor, iar pe cei surghiuniţi în chip samavolnic îi rechema la vetrele lor, făcând să cadă lanţurile şi scăpând de primejdie şi de spaimă pe tot omul care avusese astfel de suferit de pe urma cruzimii tiranului.” (Eusebiu de Cezareea, 1991, 82) În momentul istoric în care imperiul se afla sub alternativa de a stărui în păgânismul asupritor sau de a păşi spre creştinismul mântuitor, tot Constantin a apărut ca trimis al lui Dumnezeu şi, stăpânit de dragoste divină faţă de om, s-a decis după cum urmează: „Când şi-a dat seama că grozăviile care îi ajungeau la ureche întreceau puterea de îndurare a omului, a cumpănit îndelung; dar cum înnăscuta-i dragoste de oameni se împletea la el cu străşnicia, a sărit întru apărarea oropsiţilor, cugetând că scăparea unei atât de mari mulţimi de oameni, cu preţul înlăturării unuia singur, nu putea fi socotită decât o 98
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu cauză sfântă, pusă sub semnul evlaviei.” (Eusebiu de Cezareea, 1991, 94) Este deplin evident faptul că, împăratul Constantin a avut un suflet autentic creştin, înainte de a se boteza, chemat de Dumnezeu la misiunea divină, asemenea Sfântului Apostol Pavel. Pe calea conştiinţei şi a gândurilor sale, inspirate de Dumnezeu, Constantin a depăşit cele pământeşti. El nu a mai ţinut cont că Liciniu i-a fost aliat şi că îi era cumnat, din momentul în care păstra concepţia păgână de viaţă şi asuprea supuşii. Prin credinţă, el dobândeşte o înaltă conştiinţă socială, dominată de năzuinţe înălţătoare în interesul semenilor, cărora le poartă o frăţească dragoste. O scrisoare adresată provinciilor este edificatoare prin textele ce urmează. Interesantă este rugăciunea: „Ţie, Dumnezeule Prea Înalt, mă rog eu astăzi; fii bun şi îngăduitor cu făpturile Tale din ţinuturile Răsăritului; locuitorilor din provincii (care, vreme atât de îndelungată, au suferit de pe urma împilărilor) dă-le prin mine, slujitorul Tău - tuturor tămăduire! Nu fără temei. Îţi cer cu aceasta - o, Stăpîne a toate, Dumnezeu sfânt - căci sub îndrumarea Ta am început eu, şi am săvârşit a lucra pentru izbăvirea oamenilor.” (Eusebiu de Cezareea, 1991, 113) De la provincie, trece la un nivel universal, specific Creştinismului: „Spre binele întregii lumi şi în folosul întregii omeniri, aş vrea ca poporul tău să aibă parte de linişte şi să rămână la adăpostul dezbinărilor. Fie pacea şi liniştea celor credincioşi şi cu cei aflaţi în rătăcire.” (Eusebiu de Cezareea, 1991, 114) Cum se realizează această pace, se prevede în spiritul fidel al Evangheliei, presupunând iubirea de aproape: „Nimeni să nu facă altuia rău întru ceva de care se va fi încredinţat el însuşi că 99
- Page 49 and 50: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 51 and 52: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 53 and 54: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 55 and 56: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 57 and 58: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 59 and 60: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 61 and 62: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 63 and 64: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 65 and 66: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 67 and 68: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 69 and 70: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 71 and 72: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 73 and 74: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 75 and 76: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 77 and 78: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 79 and 80: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 81 and 82: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 83 and 84: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 85 and 86: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 87 and 88: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 89 and 90: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 91 and 92: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 93 and 94: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 95 and 96: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 97 and 98: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 99: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 103 and 104: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 105 and 106: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 107 and 108: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 109 and 110: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 111 and 112: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 113 and 114: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 115 and 116: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 117 and 118: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 119 and 120: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 121 and 122: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 123 and 124: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 125 and 126: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 127 and 128: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 129 and 130: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 131 and 132: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 133 and 134: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 135 and 136: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 137 and 138: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 139 and 140: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 141 and 142: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 143 and 144: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 145 and 146: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 147 and 148: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 149 and 150: Istorie şi spiritualitate în Biza
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu<br />
cauză sfântă, pusă sub semnul evlaviei.” (Eusebiu de Cezareea,<br />
1991, 94)<br />
Este deplin evident faptul că, împăratul Constantin a avut un<br />
suflet autentic creştin, înainte de a se boteza, chemat de<br />
Dumnezeu la misiunea divină, asemenea Sfântului Apostol<br />
Pavel. Pe calea conştiinţei şi a gândurilor sale, inspirate de<br />
Dumnezeu, Constantin a depăşit cele pământeşti. El nu a mai<br />
ţinut cont că Liciniu i-a fost aliat şi că îi era cumnat, din<br />
momentul în care păstra concepţia păgână de viaţă şi asuprea<br />
supuşii. Prin credinţă, el dobândeşte o înaltă conştiinţă socială,<br />
dominată de năzuinţe înălţătoare în interesul semenilor, cărora le<br />
poartă o frăţească dragoste.<br />
O scrisoare adresată provinciilor este edificatoare prin<br />
textele ce urm<strong>eaz</strong>ă. Interesantă este rugăciunea: „Ţie,<br />
Dumnezeule Prea Înalt, mă rog eu astăzi; fii bun şi îngăduitor<br />
cu făpturile Tale din ţinuturile Răsăritului; locuitorilor din<br />
provincii (care, vreme atât de îndelungată, au suferit de pe<br />
urma împilărilor) dă-le prin mine, slujitorul Tău - tuturor<br />
tămăduire! Nu fără temei. Îţi cer cu aceasta - o, Stăpîne a toate,<br />
Dumnezeu sfânt - căci sub îndrumarea Ta am început eu, şi am<br />
săvârşit a lucra pentru izbăvirea oamenilor.” (Eusebiu de<br />
Cezareea, 1991, 113)<br />
De la provincie, trece la un nivel universal, specific<br />
Creştinismului: „Spre binele întregii lumi şi în folosul întregii<br />
omeniri, aş vrea ca poporul tău să aibă parte de linişte şi să<br />
rămână la adăpostul dezbinărilor. Fie pacea şi liniştea celor<br />
credincioşi şi cu cei aflaţi în rătăcire.” (Eusebiu de Cezareea,<br />
1991, 114)<br />
Cum se realiz<strong>eaz</strong>ă această pace, se prevede în spiritul fidel<br />
al Evangheliei, presupunând iubirea de aproape: „Nimeni să nu<br />
facă altuia rău întru ceva de care se va fi încredinţat el însuşi că<br />
99