Descarca in format PDF (382.00 Kb)

(2) Formarea specializata in medicina cuprinde instruirea teoretica si practica,
efectuata intr-o universitate, intr-un spital universitar sau, dupa caz, o institutie de
sanatate desemnata in acest scop de catre autoritatile sau organismele competente.
Statele membre se asigura ca perioadele minime de formare specializata in medicina
mentionate in anexa V punctul 5.1.3 sa nu fie mai scurte decat perioadele prevazute la
acelasi punct. Formarea se realizeaza sub supravegherea autoritatilor sau organismelor
competente. Ea implica participarea personala a medicului specialist candidat la
activitatea sau la responsabilitatile serviciilor in cauza.
(3) Formarea se realizeaza pe baza de program integral, pe posturi specializate,
recunoscute de autoritatile competente. Formarea implica participarea la toate
activitatile medicale ale departamentului in care se realizeaza formarea, inclusiv la
serviciul de garda, astfel incat specialistul in formare sa consacre acestei instruiri
practice si teoretice toata activitatea sa profesionala, pe toata durata saptamanii de
lucru si in decursul intregului an, dupa metodele stabilite de autoritatile competente.
In consecinta, aceste posturi fac obiectul unei remunerari adecvate.
(4) Statele membre conditioneaza eliberarea unei calificari de medic specialist de
posesia unuia dintre titlurile de calificare ca medic cu formare de baza prevazute in
anexa V punctul 5.1.1.
(5) Perioadele minime de formare prevazute in anexa V punctul 5.1.3 se pot modifica
in conformitate cu procedura prevazuta la articolul 58 alineatul (2), in scopul adaptarii
lor la progresul stiintific si tehnic.
Articolul 26
Denumirea formarilor medicale specializate
Titlurile de calificare ca medic specialist prevazute la articolul 21 sunt cele care,
eliberate de autoritatile sau organismele competente prevazute la anexa V punctul
5.1.2, corespund, in ceea ce priveste formarea specializata in cauza, denumirilor in
vigoare in diferite state membre, prevazute in anexa V punctul 5.1.3.
Introducerea, in anexa V punctul 5.1.3, de noi specializari medicale comune pentru
cel putin doua cincimi din statele membre, se poate decide in conformitate cu
procedura prevazuta la articolul 58 alineatul (2), in vederea actualizarii prezentei
directive pe baza evolutiei legislatiilor nationale.
Articolul 27
Drepturi dobandite specifice medicilor specialisti
(1) Un stat membru gazda poate solicita medicilor specialisti a caror formare
specializata in medicina pe baza de program integral era reglementata de acte cu
putere de lege si acte administrative in vigoare la 20 iunie 1975 si care si-au inceput
formarea de specialist pana la 31 decembrie 1983 ca titlurile lor de calificare sa fie
insotite de un certificat care sa ateste ca s-au consacrat in mod efectiv si legal
activitatilor in cauza pe o perioada de cel putin trei ani consecutivi in decursul
ultimilor cinci ani anteriori eliberarii certificatului.
(2) Fiecare stat membru recunoaste titlul de calificare ca medic specialist eliberat in
Spania pentru medicii care au absolvit o formare specializata inainte de 1 ianuarie
1995, chiar daca nu indeplineste cerintele minime de formare prevazute la articolul
25, in masura in care respectivul titlu de calificare este insotit de un certificat eliberat
de autoritatile spaniole competente si atesta ca persoana in cauza a promovat proba de
competenta profesionala specifica organizata in cadrul masurilor exceptionale de
recunoastere prevazute in Decretul Regal 1497/99 pentru a verifica daca persoana in
27