L-am luat MÃ¢ntuitor al meu!

More documents

Recommendations

Info

în Sfânta Scriptră vedem că Dumnezeu este Acela care a instituit familia (Efeseni 3. 14- 15). După ce 1-a creat pe Adam a văzut că nu este bine ca omul să fie singur şi a creat-o pe Eva, "ca un ajutor potrivit pentru om". Adam a primit-o plin de admiraţie: "Iată, în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea!" (Genesa 2. 23). Dumnezeu îi binecuvântează şi le spune că vor fi una. între ei era o deplină armonie. Creatorul îi întâlnea zilnic, în răcoarea dimineţii. El i-a pus mai întâi sub ascultare, dându-le voie să mănânce din toţi pomii din grădină, în afară de pomul cunoştinţei binelui şi răului. m Nu ştim cât a durat această perioadă de fericire a primei familii, dar vedem că, prin neascultare - atât a omului cât şi a femeii - a căzut pradă păcatului. Femeia nu primise porunca de a sta de vorbă cu diavolul şi totuşi se angajează la aceasta, dând curs sfatului pe care el i-1 strecoară cu viclenie în inimă şi trăgându-1 în această tragedie şi pe soţul ei. Odată înfăptuit păcatul neascultării, omul a fost .schimbat în toată făptura lui: a văzut răul şi s-a îngrozit; a văzut binele şi nu 1-a putut face. De aceea, s-a ascuns. Dumnezeu nu o caută pe Eva, ci pe Adam, care-i răspunde că s-a ascuns pentru că i-a fost frică. La întrebarea lui Dumnezeu, dacă a mâncat din pomul cunoştinţei binelui şi răului, Adam se dezvinovăţeşte aruncând vina pe femeia pe care Dumnezeu i-o dăduse şi el o primise ca pe un dar. în om s-a produs o transformare şi răul a pătruns în el, iar apoi, prin el, în toate generaţiile care au urmat. Mai târziu, când răul în lume ajunge la culme, Dumnezeu se adresează lui Noe, spunându-i să-şi facă o corabie pentru a se salva pe sine şi familia sa. Este interesant să vedem că, deşi numai despre Noe se spune că era un om neprihănit, Dumnezeu Se ocupă de toată casa slujitorului Lui. Orice slujitor al lui Dumnezeu este una cu toţi cei din familia sa, fie credincioşi, fie necredincioşi. Noe şi familia lui sunt salvaţi de la potop, dar după aceea lumea se împarte ift două: o parte care urmează voia lui Dumnezeu şi o alta care nu ascultă de El. în istoria omenirii greu încercată de păcat şi neascultare, vine Domnul Isus, Dumnezeu întrupat, pentru a-1 ridica pe om din starea sa decăzută. în Biblie se arată faptul că, după ce a fost mântuit capul familiei, au fost mântuiţi şi cei din casa lui sau că "mântuirea a intrat şi în casa aceasta" (Zacheu - Luca 19. 1-10; Corneliu -Faptele Apostolilor 10; temnicerul din Filipi -Faptele Apostolilor 16. 16-34). Astăzi multe familii de credincioşi numără în mijlocul lor şi membri neîntorşi la Dumnezeu. Adesea ne întrebăm "de ce". Pentru ca Dumnezeu să-şi împlinească făgăduinţa "tu şi casa ta veţi fi mântuiţi", trebuie mai întâi ca cei ce îl cunosc să-I împlinească voia şi apoi vor putea primi ce le-a
fost făgăduit (Evrei 10. 36). Cine spune că L-a primit pe Domnul Isus ca Mântuitor, dar nu duce în casă o viaţă după voia lui Dumnezeu, a stricat mărturia Domnului; cei din casă observă acest lucru. în acest caz, Dumnezeu va face ceea ce spune în Osea 6. 4: "Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa Mea şi Eu te voi lepăda şi nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita şi Eu pe copiii tăi!". Deci celor care uită să trăiască după voia lui Dumnezeu, le va uita şi Dumnezeu copiii. Cum ar trebui să se poarte părinţii credincioşi ca să-i câştige pentru Dumnezeu pe copiii lor Răspunsul îl găsim în Psalmul 101, versetul 2b: "voi umbla cu inima fără prihană în mijlocul casei mele". Copiii trebuie să vadă viaţa lui Dumnezeu din trăirea practică, nu numai din vorbe, din rugăciuni. Părinţii sunt îndemnaţi să-i înveţe pe copii voia lui Dumnezeu, aşa cum ni se spune în cartea Deuteronom 6. 4-9. Oamenii lui Dumnezeu vorbesc Cuvântul lui Dumnezeu; dar în multe familii, vorbăriile goale şi lumeşti au luat locul Cuvântului şi atunci copiii trăiesc cum ar trăi în lume. Unii părinţi cultivă în relaţia cu copiii lor mici anumite falsuri, minciuni, păcate, ca în lume: Moş Crăciun, Iepuraşul, Barza. Ca să nu mai vorbim despre desenele animate de la TV cu care îi intoxică zi de zi. Nu e de mirare că, atunci când sunt mai mari, ei acceptă prietenia cu lumea. în familiile formate de Dumnezeu se duce o viaţă după voia Lui; El este Stăpânul. în ceea ce priveşte formarea familiei, Cuvântul ne spune răspicat ca nimeni să nu se înjuge la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi (2 Corinteni 6. 14), poruncă ce priveşte totalitatea reiaţilor noastre, dar mai ales căsătoria. Căsătoria celor credincioşi se face numai în Domnul:, şi ce a unit Dumnezeu, omul nu trebuie să despartă. Tânărul şi tânăra care vor să se căsătorească trebuie să se adreseze direct lui Dumnezeu, fără să-I pună condiţîf Este extraordinar de minunat când tânărul primeşte de la Dumnezeu darul pe care I L-a cerut: "Cine găseşte o nevastă bună găseşte fericirea; este un dar pe care îl,capătă de la Domnul."(Proverbe 18. 22). Ce minunat este să-I cerem lui Dumnezeu darul şi să-1 primim din mâna Lui: "Casa şi averea le moştenim de la părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar de la Domnul." (Proverbe 19. 14). Dacă cineva, înainte de căsătorie, îşi formulează dorinţele prin firea pământească şi după căsătorie vrea să le realizeze după firea cea nouă obţinută prin naşterea din nou, acest lucru este imposibil; se ajunge la despărţire. Nu căsătoria, ci numai crucea ne ajută să trecem din Adam în viaţa de înviere (Romani 6. 6, 7). Cine e pe tărâmul învierii este viu pentru Dumnezeu şi acţionează numai după voia Lui, în toate domeniile. în Noul Legământ, ca familii în care domneşte Dumnezeu, bărbatului i se cere un singur lucru: să-şi iubească soţia aşa cum Domnul Hristos a iubit Biserica. Bărbatul trebuie deci să trăiască numai ca să iubească şi să protejeze. Capul lui este Domnul Hristos, iar autoritatea lui asupra soţiei şi în familie se manifestă numai prin dragoste. Soţia se supune, nu ca urmare a unei porunci, ci ca urmare a dragostei care se coboară din Dumnezeu în soţul ei, aşa cum rezultă din 1 Corinteni 4. 7. Ce înseamnă ca un bărbat să-şi iubească soţia înseamnă să trăiască întocmai după îndemnurile date la 1 Corinteni 13. 4-7. Felul de exprimare al dragostei constă în rugăminţi, niciodată porunci, în dispariţia mâniei, a iu-ţimii şi - în unele cazuri rare, e drept - a bătăii. Prin acest fel de dragoste a bărbatului, soţia se supune şi trăiesc împreună după ia lui Dumnezeu în consecinţă, am putea afirma că familia se sprijină pe doi stâlpi solizi : dragostea bărbatului şi ascultarea soţiei. Dar ascultarea se bazează pe dragoste. Soţul trebuie să trăiască pentru Dumnezeu şi pentru soţie. Atunci nu va mai fi nici o nepotrivire, ci împreună vor putea spune: "Pentru mine a trăi este Hristos!". Apoi, copiii sunt o binecuvântare de la Domnul (Psalmul 127. 3). El ni i-a dat ca să-i creştem spre slava Sa. Felul nostru de viaţă trebuie să respecte cu stricteţe voia lui Dumnezeu, astfel încât să nu ne lăsăm copiii în Egipt. El să ne ajute pe fiecare să putem spune oricând: "Dumnezeu domneşte în casa mea.".
Page 4 and 5: Gânduri şi atitudini cu privire l
Page 6 and 7: 1 „Ocara îmi rupe inima, şi sun
Page 10 and 11: Şcoala de gândire dominantă în
Page 12 and 13: Niciodată nu vom şti să insistă
Page 14 and 15: Am citit despre o doamnă care tră
Page 16 and 17: pe temeiul jertfei Domnului Isus es
Page 18 and 19: suferinţelor Sale. Tot aşa cum î
Page 20 and 21: în vara anului 1913, am absolvit
Page 22 and 23: "Şi ne iartă nouă greşelile noa
Page 24 and 25: faţa ta alţii să fie lăudaţi.
Page 26: soluţie pentru firea noastră vech

L-am luat MÃ¢ntuitor al meu!

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?