L-am luat Mântuitor al meu!

Cuza, ispravnicul lui Irod, Suzana şi multe altele care
îi slujeau cu ce aveau "(Luca 8. 2-3). Aceste femei
credincioase de altădată, ale căror nume au rămas sau
nu consemnate pe paginile Scripturii, sunt o mărturie
sau o pildă vie pentru toţi creştinii, prin felul cum L-
au iubit, L-au preţuit,şi L-au slujit pe Domnul Hristos.
Să preţuim şi noi pe surorile de credinţă din
adunările sau bisericile locale în care ne-a aşezat
Dumnezeu, care asemenea acelor femei îl cinstesc pe
Domnul Hristos şi îi slujesc cu iubire şi devotament.
Atitudinea femeilor în dimineaţa învierii, ne arată însă
şi câteva aspecte negative ce caracterizează viaţa
multor creştini din vremea pe care o trăim, astfel: -
uitarea cuvintelor Domnului Hristos, având ca urmare
îngrijorarea; când uităm cuvintele Mântuitorului,
întotdeauna ne vom lovi de două lucruri: pe de o parte
de mărimea şi greutatea obstacolului care ne apare
adeseori pe calea vieţii de credinţă, iar pe de altă parte
de neputinţa noastră de a-1 înlătura, care ne va face să
ridicăm aceeaşi întrebare ca şi femeile care se
îndreptau spre mormânt: 'Cine ne va prăvăli piatra ".
Este bine să reţinem că uitarea cuvintelor sau
făgăduinţelor lui
Dumnezeu şi îngrijorarea
noastră, nu vor fi în stare
niciodată să dea piatra
sau obstacolul la o parte.
Numai privind,, dincolo
de aceste piedici, la
Domnul Hristos care a
înviat ca un "Biruitor " le
putem trece prin credinţă,
oricât de mari şi de
grele ar fi ele.
- Un alt lucru pe care-1
El, pentru a fi primiţi de El şi pentru a-I fi plăcuţi Lui
prin faptele sau meritele noastre, aşa cum din
nefericire fac mulţi dintre semenii noştri care sunt creş
tini cu numele, dar nu şi cu
inima, care au o religie sau
o tradiţie, dar nu au un
Mântuitor personal.
Ce bine însă că
învierea Domnului
Hristos face să strălucească
şi mai mult
harul lui Dumnezeu, care
în mila Lui nemăsurată,
a răsturnat sau a
îndepărtat piatra,
deschizându-ne drumul
până la El.
Cuvântul ne spune că, atunci când
Domnul Hristos şi-a dat duhul, perdeaua din templu s-
a rupt prin mijloc de sus până jos, fără intervenţia
vreunui om, iar în dimineaţa învierii piatra de la
intrarea în mormânt a fost înlăturată de un mesager
ceresc, de un înger, de asemenea fără intervenţia
omului. Deci totul de la Dumnezeu şi nimic din partea
omului. Acesta este harul lui Dumnezeu. Privind şi
cugetând la harul lui Dumnezeu arătat în învierea
Domnului Hristos, ca şi femeile care în dimineaţa
învierii s-au plecat cu feţele până la pământ, este
potrivit şi pentru noi să ne plecăm inimile cu smerenie
şi cu recunoştinţă în faţa Mântuitorului nostru Cel
înviat din morţi şi viu în vecii vecilor.
'Bucuraţi-vă" ! a fost salutul sau cuvântul
divin, cu care Domnul Hristos cel înviat le-a
întâmpinat pe femeile întristate şi îngrijorate de lîngă
mormânt, reuşind să transforme drumul lor de
întoarcere într-un drum al bucuriei, într-un drum pe
care mergeau nişte femei aducătoare de veşti bune.
Bucuraţi-vă şi dumneavoastră, iubiţi cititori !
Domnul Hristos a înviat ! Domnul Hristos este viu !
Glorie Lui !
observăm la acele femei credinciose este cheltuiala
inutilă pe care au făcut-o ele pentru pregătirea şi
transportarea miresmelor necesare pentru ungerea
trupului Domnului Hristos.
Atunci când nu-L cunoşteam pe Domnul Hristos,
eram gata să facem cât mai multe jertfe sau eforturi
religioase pentru a ne apropia de