L-am luat MÃ¢ntuitor al meu!

More documents

Recommendations

Info

faţa ta alţii să fie lăudaţi. Cineva laudă copiii bine crescuţi ai doamnei A. Ce zice îndată doamna B - "O, să fi văzut de curând pe aceşti copii! Eu am avut cu total altă impresie decât dumneata!" Sau altfel: doamna C este recomandată şi recunoscută ca o bună gospodină. Dar lucrul acesta nu poate să-1 sufere doamna D şi ea zice: "Aşa crezi dumneata Ei bine, trebuie să-ţi spun..." Şi urmează apoi o judecată cât se poate de aspră. Pizmaşul nu poate să sufere ca altul să fie lăudat, ci ar vrea ca numai el să existe pe lume. Ah, greşeli peste greşeli! Cine gândeşte astfel nu se cunoaşte de loc pe sine însuşi. Cine însă se vede pe sine în lumina lui Dumnezeu, trebuie să-şi recunoască greşelile şi să se roage, cerând iertare. _ g Dar zgârcenia Nu mai există oare zgârcenie între cei credincioşi O, câţi au rămas în lanţuri în această privinţă, cu toate că ei ştiu bine că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor! Dar în ceea ce priveşte grija de a strânge legătura noastră cu Dumnezeu, cum stăm Cum stăm cu citirea Bibliei şi cu rugăciunea Nu este oare şi aici multă neglijenţă şi nu se fac multe greşeli Cât de desconsiderat este Cuvântai lui Dumnezeu! N-ai vreme pentru Cuvânt, iar pentru rugăciune abia dacă-ţi mai faci timp; pentru a sta de vorbă cu vecinul, pentru a citi ziarul şi pentru alte mărunţişuri ai suficient timp, dar pentru citirea Bibliei şi pentru rugăciune, nu, eşti prea ocupat. Greşeli peste greşeli! Gândindu-ne la toate acestea, trebuie să ne îmbrăcăm ca Daniel, în sac şi în cenuşă, şi să mărturisim: "Noi am păcătuit, am săvârşit nelegiuire, am fost răi şi îndărătnici, ne-am abătut de la poruncile şi orânduirile Tale. N-am ascultat pe robii Tăi, proorocii, care au vorbit în Numele Tău, împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, părinţiilor noştri şi către tot poporul ţării. Tu, Doamne, eşti drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple faţa de ruşine" (Daniel 9.5-7). De aceea, să ne smerim şi să mărturisim Domnului greşelile noastre. Orice dezvinovăţire n-are nici un preţ înaintea lui Dumnezeu. Am păcătuit. A lipsit iubirea. Am fost mândri, pizmaşi, răi, trufaşi, nervoşi, zgârciţi. N-am făcut cinste Domnului cu felul nostru da a fi şi cu purtarea noastră. Avem motive să ne fie ruşine, când privim la noi înşine şi la Adunarea Domnului, şi de aceea este drept să spunem înaintea Tatălui: "Şi ne iartă nouă greşelile noastre!" ••' ■ Această cerere mai cupinde alte cuvinte şi tocmai acele cuvinte fac din ea o cerere primejdioasă. La Luca 11.4 o găsim formulată aşa: "fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator", iar în Matei 6.12: "precum şi noi iertăm greşiţilor noştri". Cine rosteşte deci aceste cuvinte, se roagă ca Dumnezeu să-1 ierte pe el, aşa cum şi el iartă pe toţi cei ce i-au greşit cu ceva. Cât de serios este lucrul acesta, vedem în pilda cu robul nemilostiv, de la Matei 18.21-35. Acolo citim: "Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: «Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu, când va păcătui împotriva mea Până la şapte ori»" Noi suntem tentaţi să ne uităm la Petru cu un zâmbet de compătimire. Ştim că Mântuitorul i-a răspuns: "Nu de şapte ori, ci de şaptezeci de ori câte şapte". De aceea ni se pare că Petru se arată aici nepriceput, când zice: "este destul de şapte ori" Dar avem noi în adevăr motiv să ne ridicăm mai presus decât Petru Am ajuns noi în adevăr să iertăm de şapte ori pe un frate Mă îndoiesc. închipuieşte-ţi că ai fi într-o adunare şi cineva care stă lângă tine se scoală în timpul predicii şi iese afară. Când să iasă, te calcă pe picioare. Nu zici nimic. Nu-i iei în nume de rău. După ce s-a întors şi s-a aşezat la locul lui, iar i-a venit să iasă afară şi iar te-a călcat pe picioare. Oare acum, a doua oară, n-ai să-i zici nimic Hotărât că-1 vei vei face atent: "Ia seama, te rog, cum calci!" Dacă acelaşi lucru se petrece şi a treia oară, mă tem că de astă dată ai să fii şi mai supărat şi ai să zici: "Dar ce ai de nu mai stai la un loc Este prea de tot ceea ce faci!" Ai suporta cu calm să te deranjeze de şapte ori Eu cred că nu. A ierta până la şapte ori este lucru mare. Şi totuşi, nu este de ajuns, pentru că Domnul Isus îi răspunde lui Petru: "Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte". Asta nu înseamnă de patru sute nouăzeci de ori, ci mereu.
Vrăjmaşi ai Crucii Căci v-am spus te multe ori, şl vă mai spun şl acum plângând: suni mulţi, care se poartă ea vrăjmaşi al crucii Iul Hristos" (FIliptnl 3.181 Mergeam tăcut alături de bătrânelul credincios ce mă invitase să-1 însoţesc în vizită, în câteva sate de munte. îl însoţeam tăcut şi bucuros. Cu faţa suptă, cu spatele puţin adus de povara anilor şi a necazurilor, cu mersul grăbit, tuşind des, şi îmbrăcat modest, ducea cu el o experienţă bogată, consistentă şi demnă de o plăcută aducere aminte. Eu aveam pe atunci 16 ani. într-o seară, la lumina focului de vatră, am citit o parte din „Planul de mântuire", de Teodor Popescu, şi l-am comentat împreună. Teolog prin formaţie şi pedagog prin vocaţie, mă familiariza cu adevăruri de preţ din Scriptură. Deodată mă pune să citesc Filipeni 3.18. Apoi mă întreabă ce înţeleg eu prin vrăjmaş al crucii. Cine ar putea fi vrăjmaşii pentru care Pavel plânge Din antetul epistolei reiese că ea era adresată credincioşilor. Cum, credincioşii pot fi vrăjmaşi ai crucii Discuţia devenea tot mai captivantă şi răscolitoare. O nouă dimensiune a jertfei Domnului Isus se contura în înţelegerea mea. Problema izbăvirii de păcat. Problema morţii omului vechi. Suspinam în mine după izbăvire şi aflam că eu o am. Atunci de ce mai greşesc Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că noi săvârşim păcate. Acestea pot fi omisive şi comisive. "Omisive" - cînd cineva "ştie să facă binele şi nu-1 face; atunci el săvârşeşte un păcat" (Iacov 4.17). "A şti" presupune discernământ, capacitatea de a avea proiecţia cerebrală a faptei şi a consecinţelor ei. "Omisive" sunt toate faptele bune care trebuie făcute şi pe care nu le facem. "Comisive" sunt faptele rele care nu trebuie făcute, şi pe care totuşi le facem, împreună, ele sunt păcate. Păcate care curg dintr-un izvor, numit "păcatul" (firea veche, omul vechi, omul în Adam). Domnul Isus a murit pe cruce ca "să ne şteargă păcatele" şi "să ne elibereze de păcat" - iată un gând adânc al înţelepciunii tainice a lui Dumnezeu, adevăr care se întemeiază pe jertfa Domnului Isus. în relaţie cu păcatele acţionează sângele Domnului Isus, căci "sângele lui Isus Hristos, ne curăţeşte de orice păcat". în legătură cu sursa păcatelor - firea veche, acţionează crucea. Prin sângele Domnului Isus, eu capăt iertarea şi El este Mântuitorul meu. Prin cruce, eu am căpătat izbăvirea şi învăţ că El este Domnul meu. Prin lucrarea ispăşitoare a Domnului Isus, eu capăt mântuirea şi toate drepturile cereşti ce derivă din aceasta. Prin lucrarea crucii în viaţa mea, eu devin apt pentru slujire. Ca om mântuit, eu sunt chemat să slujesc, căci "V-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adfevărat, şi să aşteptări din ceruri pe Fiul Său". Aceasta este raţiunea noastră de a fi: "Să slujim de laudă slavei Sale". Dacă în noi, însă, n-a operat crucea, noi "nu putem fi ucenicii Lui". Suntem incompatibili cu lucrarea de slujire pentru Dumnezeu, dacă n-am învăţat să ne "luăm crucea în fiecare zi", şi n-am învăţat "lepădarea de sine". "Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine" trebuie să fie experienţa noastră zilnică, "căci noi am murit faţă de păcat". Firea veche, într-un mod sugestiv de a percepe lucrurile, este o tumoare a sufletului, o excrescenţă nenaturală, ce a dereglat "metabolismul sufletului". Gândirea, sentimentele şi voinţa noastră, componente ce definesc sufletul, sunt pervertite. Sentimentele noastre, ieşite de sub autoritatea Duhului lui Dumnezeu, se dezvoltă necontrolat, ducând la pasiuni, vicii sau stări vinovate. Firea veche este grefată pe suflet, viciindu-i funcţiile şi înăbuşindu-i dorinţele. Atât de mult s-a identificat cu valorile sufletului, încât uneori ne este greu să ne pronunţăm dacă cutare lucru vine din firea veche, sau este expresia normală a omului natural. Firea şi-a întins tentaculele, exprimându-se în afară, prin trupul nostru. Dumnezeu are o singură
Page 4 and 5: Gânduri şi atitudini cu privire l
Page 6 and 7: 1 „Ocara îmi rupe inima, şi sun
Page 8 and 9: în Sfânta Scriptră vedem că Dum
Page 10 and 11: Şcoala de gândire dominantă în
Page 12 and 13: Niciodată nu vom şti să insistă
Page 14 and 15: Am citit despre o doamnă care tră
Page 16 and 17: pe temeiul jertfei Domnului Isus es
Page 18 and 19: suferinţelor Sale. Tot aşa cum î
Page 20 and 21: în vara anului 1913, am absolvit
Page 22 and 23: "Şi ne iartă nouă greşelile noa
Page 26: soluţie pentru firea noastră vech

L-am luat MÃ¢ntuitor al meu!

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?