L-am luat Mântuitor al meu!

Domnul Isus a spus că după aceasta va
cunoaşte lumea că suntem ucenicii Lui, dacă vom
avea dragoste unii pentru alţii. Iată unul din semnele
după care se cunoaşte că suntem ucenici ai Lui. Deci
faptul că ne-am lăsat de una sau alta nu dovedeşte
nimic.
Cum stăm în ceea ce priveşte dragostea,
adică dragostea de fraţi şi iubirea faţă de toţi oamenii
La acest capitol n-am rămas noi oare mult
îndatoraţi Sunt puţini credincioşi care ţin seama de
faptul că a iubi înseamnă a te socoti în locul celuilalt.
Cine iubeşte cu adevărat, se socoteşte în locul altuia
şi se sileşte să-1 ajute şi să-i slujească cât poate de
mult.
De ce nu se vede în adunarea noastră lucrul
acesta De exemplu, cineva se aşază pe cel dintâi
scaun de la capătul rândului, pentru că acolo el se
simte mai bine; iar când trebuie să facă loc altora să
treacă pe celelalte scaune din rând, se strâmbă,
fiindcă a fost deranjat! Este aceasta dragoste
Un lucru şi mai urât se petrece când cineva
vorbeşte de rău un frate sau o soră. Este aceasta
dragoste Şi nu se întâmplă oare astfel de ieşiri
foarte des Ah, cât de răspândită este vorbirea de rău
între fraţi şi surori! înseamnă aceasta dragoste
frăţească
O dragoste adevărată i se arată fratelui
atunci când îi spui adevărul în faţă, cu gând ca să-1
ajuţi şi să-i slujeşti; iar dacă el nu este de faţă, pui o
vorbă bună şi-i iei apărarea. Nu se face însă tocmai
dimpotrivă între credincioşi în faţă îi vorbeşti
prietenos, iar în dos îl vorbeşti de rău. Câtă pagubă
aduce acest lucru! Şi totuşi, dragostea trebuie să fie
semnul după care să se cunoască în adevăr că suntem
ucenicii Domnului Isus. Despre cea dintâi adunare
din Ierusalim, păgânii ziceau: "Cât de mult se iubesc
între ei!" Pot să spună acelaşi lucru oamenii de astăzi
din lume când se uită la cei credincioşi Ce luptă
este adesea în adunări şi în mediile creştine! Şi se
mai laudă cu faptul că ei nu mai beau, nu mai joacă
şi nu mai fumează! Nu este trist Gândindu-ne la
toate acestea, credem că avem toate motivele ca să
ne rugăm Tatălui: "Şi ne iartă nouă greşelile
noastre!"
în capitolul 25 al Evangeliei după Matei,
citim că Domnul Isus va zice, la judecată, celor de la
stânga: "Duceţi-vă de la Mine în focul cel veşnic,
care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!" De
ce
Pentru că ei n-au hrănit pe cei mici, nu leau
dat să bea când le-a fost sete, nu i-au îmbrăcat şi
nu i-au vizitat. Cu alte cuvinte, lor le-a lipsit
dragostea faţă de Domnul, mai întâi, şi apoi faţă de
ai Lui.
Aş vrea să mai amintesc un obicei rău. Câtă
critică, câtă judecată! Fratele care a vorbit este
criticat, pentru că a spus aceasta şi n-a spus aceea;
sora cutare este criticată, pentru că a spus undeva
ceva de care nu este sigură. Critică şi iar critică. O,
ce duh de judecare a altora domneşte între noi cei
credincioşi! Ce înseamnă aceasta Privită în lumină,
nu înseamnă decât mândrie.
într-adevăr, dacă eu cred că ştiu mai bine
decât fratele, dacă eu aduc toate lucrurile şi pe toţi în
faţa scaunului meu de judecată, atunci eu îmi
închipui că sunt mai răsărit decât alţii, ştiu mai bine
decât ei, ştiu chiar foarte bine. Nu este aceasta
mândrie şi încă o mândrie grosolană Cel smerit, nu
se grăbeşte să osândească pe altul. El ştie că are
destul de lucru cu sine însuşi; şi este mulţumit cu
faptul că Dumnezeu arată o infinită milă faţă de el.
Nu se îngrămădesc oare pe cuget greşeli
peste greşeli, şi încă greşeli
mari
Cum stă apoi lucrul cu pizma, cu
răutatea Unul pizmuieşte pe
altul. "Da, dacă aş avea şi eu
casă!" - "Da, dacă aş avea şi eu
timp ca tine!" - "Da, dacă aş avea
şi eu veniturile tale!" şi altele şi
altele. Scriptura spune că pizma
este putregaiul în oase. Ce
urâcios este lucrul acesta pentru
copiii lui Dumnezeu!
Ca să afli dacă eşti pizmaş
sau nu, ia seama la tine
însuţi şi vezi dacă poţi să suferi