L-am luat Mântuitor al meu!

"Şi ne iartă nouă greşelile noastre, Precum şi
noi iertăm greşiţilor noştri."
în Luca 11.4, această cerere sună astfel: "Şi
ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm
oricui ne este dator", iar în Matei 6.12, ea apare sub
forma: "Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi
noi iertăm greşiţilor noştri". Deci cele două locuri nu
sunt identice absolut.
După Biblie, copilul lui Dumnezeu stă pe
tărâmul siguranţei că păcatele îi sunt iertate. Acest
lucru ne este lămurit arătat în multe locuri din Sfânta
Scriptură. în Romani 4.7 scrie: "Ferice de aceia ale
căror fărădelegi sunt iertate şi ale căror păcate sunt
acoperite!" Tot astfel se spune şi în Efeseni 1.7 şi
Coloseni 1.14: În EL avem răscumpărarea, prin
sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului
Său". La Efeseni 4.32 şi Coloseni 3.13 scrie: "Iertaţivă
vbi unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe
voi îh Hristos''.
Copiii lui Dumnezeu ştiu deci că păcatele le
sunt iertate, fiind ispăşite prin sângele Mielului. De
aceea ei pot să mulţumească pentru faptul că
păcatele le sunt iertate.
Sunt însă mulţi oameni care, cu toate că se
numesc creştini, când aud pe cineva spunând cu
bucurie că păcatele îi sunt iertate, zic: "Asta nu poate
s-o ştie nimeni. Cine spune că este iertat, se înşeală,
este un fariseu mândru sau Oh sectant înfumurat".
Biblia vorbeşte însă altfel. Ea spune că, din
partea lui Dumnezeii, totul este încheiat, mântuirea
este săvârşită. "Dumnezeu era în Hristos, împăcând
lume cu Sine". Jertfa de sânge pentru mântuirea
noastră a fost adusă. Ceea ce trebuie să facem noi
este s-o primim prin credinţă. Poate că o asemănare
va înlesni priceperea acestui lucru. Unui copil mic i
se pune în leagăn de către unchiul lui un CEC, să
zicem de 10.000.000 de lei, pe care sâ-i folosească la
maturitate. Are copilul aceşti bani îi are şi nu-i are.
Câtă vreme este minor, el nu poate să facă nimic
cu ei; când însă a ajuns major, poate să facă ce vrea
cu ei. El merge cu carnetul la casă şi zice: "Daţi-mi
vă rog aceşti bani care sunt ai mei". Şi îi primeşte pe
toţi, cu dobândă la dobândă.
Aşa este şi cu mântuirea săvârşită pentru
noi de Domnul Isus prin jertfa de pe cruce, numai că
noi nu ştiam nimic despre ea. La început nici nu
credeam că avem nevoie de mântuire; când a venit
însă vremea să ne dăm seama că suntem nişte
păcătoşi pierduţi şi fără nădejde în lume, atunci am
alergat după iertare. Dacă venim la Domnul Isus,
credem în jertfa Lui şi să ne plângem sinceri
păcatele, atunci căpătăm iertarea lui Dumnezeu. Ea
ne aşteaptă de mult, ca s-o primim în dar. Cum, e aşa
de simplu Da, e aşa de simplu. Tocmai de aceea
mântuirea li se pare multora imposibilă, pentru că ea
este aşa de simplă. Dacă ar trebui ca ei să aducă vreo
jertfă, ar face-o; dar ca să creadă pur şi simplu în
jertfa săvârşită, li se pare prea uşor. Şi totuşi aşa este.
Toată greutatea jertfei L-a costat pe Domnul Isus,
pentru ca noi să ne-o însuşim cu atâta uşurinţă.
Domnul Isus a plătit ca preţ sângele Său pentru
mântuirea noastră, pentru ca noi să ne putem bucura
de mântuire ca de un dar.
Cine se îndreaptă spre Domnul cu pocăinţă
şi credinţă are ceea ce scrie Apostolul Pavel în
epistolele către Efeseni şi Coloseni: "în El (în
Hristos) avem răscumpărarea, prin sângele Lui,
iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său".
Ce este însă cu greşelile
Am auzit odată spunându-se că oamenii din
adunare au cinci porunci, şi anume: 1. Să nu bei. 2.
Să nu dansezi. 3. Să nu fumezi. 4. Să nu mergi la
teatru. 5. Să nu arăţi cumva că nu te-ai întors la
Dumnezeu. Se vede imediat că spusele acestea nu
sunt decât o glumă; totuşi, cuprind în ele şi ceva ce
este adevărat. Sunt, în adevăr, între cei credincioşi şi
mulţi care cred că dacă nu mai fac unul sau altul din
lucrurile care sunt la modă în lume, au şi înaintat în
sfinţenie; dar în acelaşi timp ei trăiesc în păcate pe
care nu le socotesc ca păcate.