L-am luat Mântuitor al meu!

pe temeiul jertfei Domnului Isus este o
iertare completă! în Psalmul 103 găsim
următorul îndemn: „Binecuvântează,
suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una
din binefacerile Lui! El îţi iartă toate
fărădelegile tale."
Această expresie „toate" este
atotcuprinzătoare: pentru un om
mântuit, toate păcatele lui au fost
„aruncate în marea uitării", aşa că
Dumnezeu nu-Şi va mai aduce aminte
de ele. „Toate" acoperă trecutul nostru,
prezentul nostru şi viitorul nostru. Când
spunem că ne-au fost iertate toate
păcatele trecute, prezente şi viitoare,
suntem conştienţi de faptul că un suflet
nemântuit ar putea înţelege superficial -
această afirmaţie. Un iertat deplin nu se
joacă cu păcatul pentru că „harul lui
Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi
oamenii, ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea
şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de
acum cu cumpătare, dreptate şi e val vie,
aşteptând fericita noastră nădejde...(Tit
2.11,12). Este limpede: viaţa curată,
viaţa nouă, vine nu ca să fim iertaţi, ci
pentru că am fost iertaţi. Ce măreaţă
extindere a iertării! O iertare care este
demnă de slăvitul ei temei, sângele
scump şi sfânt al Domnului Isus.
Caracterul iertării:
- este o iertate divină întemeiată
pe hotărârile veşnice ale lui Dumnezeu;
- este o iertare deplină: nu
rămâne mei un păcat în afara razei ei de
acţiune;
- este o iertare în dar:
cei iertaţi intră în lucrarea deplin
înfăpuită, lacarenueste nimic de
adăugat; .
este o iertare
definitivă, căci lui Dumne
zeu nu-Ipare rău de darurile şi
de chemarea făcută;
- este o iertare
ireversibilă
- este o iertare activă în sensul că cel iertat îşi schimbă din
tentâii atitudinea faţă de păcat, el trăieşte o viaţă noua.
Ar mai fi multe lucruri de spus despre iertare. în cele
prezentate mai sus, ne-am referit la iertarea de vinovăţia păcatului.
De multe ori, noi suntem iertaţi de vina păcatului, dar consecinţele
păcatelor pot rămâne în vieţile noastre. Pe de altă parte, deşi
suntem iertaţi deplin de vina păcatelor, ori de câte ori, din
se produce un eveniment tragic in viaţa noastră, pentru că păcatul
afectează sau chiar întrerupe părtăşia noastră cu Mântuitorul. De
aceea se spune: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi
drept ca să ne ierte". Aici este vorba de iertarea Tatălui pentru
reintrarea noastră în părtăşie cu El. Credincioşia şi dreptatea este
nu faţă de noi, ci faţă de Domnul Isus, care a plătit deplin preţul
pentru iertarea noastră. Apoi, este iertarea care ne scoate de sub
disciplina pe care Dumnezeu ne-o poate aplica pentru cuminţirea
noastră.
Subiectul nostru leagă iertarea de izbăvire şi de slujire.
Dumnezeu ne-a iertat nu ca să trăim oricum. Jertfa de la cruce
aduce nu numai iertarea păcatelor, ci şi izbăvirea de sub puterea
păcatului. Cum Prin Duhul Sfânt, care pecetluieşte pe orice om
iertat de Dumnezeu. Duhul Sfânt şi Cuvântul Lui.
Dumnezeu lucrează o înnoire din temelii a vieţii. Astfel,
credincioşii capătă putere nu numai să zică MJ păcatului, ci şi să
trăiască frumos, după modelul desăvârşit care este Hristos. Puterea
de a birui ispitele şi păcatul, de a ne împotrivi uneltirilor Celui
Rău, ne stă la îndemnă clipă de clipă, privind la Domnul Isus,
„Căpetenia şi Desăvârşirea Credinţei noastre" (Evrei 12.2).
Privirea la Domnul Isus este privirea care dă sănătate, putere şi
biruinţă. Privim la Domnul nostru în Cuvânt, în clipele de
rugăciune, în strângerile la olaltă cu sfinţii. Izbăvirea de sub
puterea păcatului este lucrarea lăuntrică a Duhului Sfânt în vieţile
noastre, care ne dă putere în chip progresiv, să manifestăm
caractere creştine, adică să semănăm cu Modelul nostru desăvârşit:
Domnul Isus Hristos.
Câteva cuvinte şi despre slujire. Slujirea este o frumoasă
trăsătură a caracterului creştin; ea este, de fapt, o trăsătură a
caracterului eristic. Domnul Isus a fost Slujitorul Desăvârşit. El L-a
slujit în chip perfect pe Tatăl şi chiar şi acum, El mijloceşte puterea
nevoie de lucrători, de
vestitori ai Cuvântului, de
credincioşi gata să acorde
o caldă strângere de mână
unui suflet care este în nevoie,
sau să ducă un
cuvânt de mângâiere celor
ce suferă.
In concluzie,
Dom-nul Se bucură când
cei iertaţi trăiesc o viaţă
nouă de oameni izbăviţi,
dezvoltă în vieţile lor
caractere eristice şi învaţă
de la El cum, unde şi când
să slujească.