L-am luat Mântuitor al meu!

Am citit despre o doamnă care trăise o viaţă
de păcat. Nu avea nici cincizeci de ani, când a fost
atinsă de o boală gravă, care sfârşea cu încheierea
rosturilor ei pe pământ. Apăsată de vina păcatelor în
care trăise şi de perspectiva unei judecăţi drepte din
partea lui Dumnezeu, ar fi dorit să ştie ce poate face cu
mulţimea păcatelor ei. în harul Lui, Dumnezeu o
căuta. Un credincios, aflând de boala şi de
frământările acelei doamne, i-a făcut o vizită şi i-a
mărturisit cu căldură adevărul biblic că Domnul Isus
este Mântuitorul păcătoşilor. „Toţi proorocii mărturisesc
despre El că oricine crede în El, capătă, prin Numele Lui,
iertarea păcatelor" (Faptele Apostolilor 10.43). însetată
după iertare, femeia a înţeles că Domnul Isus Şi-a dat
viaţa pe cruce ca înlocuitor al păcătoşilor şi că, pentru
a fi iertată de toate păcatele sale, simpla credinţă în
Mântuitorul îi este de ajuns. Crezând, pe temeiul celor
arătate de Scriptură, ea a primit încredinţarea că are
păcatele iertate. Ce bucurie. Ce mulţumiri aduse
Tatălui şi Domnului Isus pentru iertarea păcatelor!
Dumnezeu a îngăduit ca acea doamnă să mai trăiască
un timp şi să confirme cu viaţa ei că, iertată fiind, a
înţeles că păcatul nu mai are ce căuta în viaţa ei. Se
apropia ziua morţii. Adânc impresionată de măreţia
iertării primite, a spus familiei: „Pe crucea mea de la
mormânt să nu-mi scrieţi numele. Scrieţi atât:
,JERTATĂ".
Tema discuţiilor noastre este triplă: Iertare,
Izbăvire, Slujire. Adevărata viaţă creştină începe cu
iertarea păcatelor. Creştinismul adevărat nu este nici o
problemă de naştere, nici de apartenenţă la un anume
cult sau denominaţiune religioasă, nici de practicare a
anumitor ceremonii, nici de implicare în acţiuni
caritabile. Creştinismul adevărat înseamnă a
avea pe Domnul Isus ca Mântuitor personal^Ja
momentul când un păcătos a crezut că Domnul Isus a
murit pe cruce şi pentru păcatele lui, el înţelege că
este deplin iertat de toate păcatele. Ce binecuvântat
sună în inima lui cuvintele:
Ferice zi când pe Isus
MB
L-am luat Mântuitor al meu!
O, ce zi, ziua cana
Isus mi-a şters păcatele!
Suferinţele şi moartea pe cruce a Domnului
Isus Hristos reprezintă faptul central al învăţăturii
biblice. Revelaţia Scripturii dezvăluie mai multe
semnificaţii ale suferinţelor şi jertfei pe cruce a
scumpului nostru Mântuitor, dintre care enumerăm:
- moartea Lui ca înlocuitor al păcătoşilor pe cruce,
- moartea Lui este sfârşitul Legii pentru cei mântuiţi
prin jertfa Lui,
- moartea Lui a adus răscumpărare din păcat,
- moartea Lui a dus împăcarea omului cu
Dumnezeu,
- moartea Lui a împlinit cerinţele dreptăţii lui Dum
- moartea Domnului Isus a însemnat condamnarea
păcatului în firea pământească,
- moartea Domnului Isus pe cruce absolvă de
judecata lui Dumnezeu pe cei ce cred,
- moartea Domnului Isus Hristos şi primirea de către
Tatăl a jertfei Lui a însemnat victoria asupra
păcatului, lumii şi asupra lui Satan.
Iertarea păcatelor, sub aspectul învăţăturii
(doctrinei) este strâns legată de adevărul Scripturii că
Domnul Isus a murit pe cruce în calitate de înlocuitor
al păcătoşilor. Acest act este denumit într-un limbaj
al căiţii „doctrina substituţiei': Hristos a murit pentru
păcătoşi şi în locul lor. Atât în Vechiul cât şi în Noul
Testament sunt numeroase texte care menţionează în
mod expres faptul că Domnul Isus avea să aducă
jertfa Sa pentru păcătoşi, în locul lor. De pildă:
„Dar El era străpuns pentru păcatele noastre,
zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă
pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem vindecaţi."
(Isaia 53:5). Un alt text: "El a purtat păcatele noastre în
trupul Său pe lemn " (l Petru 2:24). Sau: „ V-am învăţat
înainte de toate, aşa cum am primit şi eu, că Hristos a murit
pentru