L-am luat MÃ¢ntuitor al meu!

More documents

Recommendations

Info

Şcoala de gândire dominantă în 1917 obişnuise 3 mari gânditori ai vremii, cu concepţia că Biblia ar fi o înşiruire de istorisiri imaginare, în acel an, Albert Einstein publicase un articol în care dezvăluia teoria lui generală a relativităţii, pe care o alinia la concepţia cosmogonică la modă atunci, cea a caracterului static al universului (Cosmologia staţi), care este infinit ca vârstă, nu are un început, acest început nu poate fi deci căutat. Se credea, la acea vreme, că stelele se mişcă aproape întâmplător, fără să se îndrepte, cel puţin aparent, către noi şi fără să se îndepărteze de noi. Nebuloasa constituia, de fapt, nori de gaze care aparţineau galaxiei noastre, iar universul era, pur şi simplu, Calea Lactee. La aceste idei, Einstein a adăugat un "Factor de corecţie" care să dea consistenţă teoriei lui. în acelaşi an (1917) un tânăr arheolog american, William F.Albricht, tocmai se lăsase sedus de teoriile necredinţei germane, numite "criticism raţionalist", potrivit cărora cele mai multe din istorisirile Vechiului Testament erau legende, inventate după mii de ani de la data când se susţinea că s-ar fi, produs acele fapte istorice. Potrivit acestui fel de gândire, relatările privind viaţa lui Avraam, Isaac şi Iacov n-ar fi fost scrise în epoca de aramă ci mult mai târziu. în 1918 Albricht a scris un articol despre caracterul mitic al istorisirilor biblice cu privire la viaţa patriarhilor. El cita Geneza 14 care vorbeşte de conflictul armat în care a fost angajat Avraam. Albricht spunea că este o istorisire fabricată, motivată de ţeluri politice: să sprijine pe evrei în conflictul cu popoarele învecinate. Şi în 1917, Clive Staples Lewis, tânăr ofiţer în armata engleză, se declara un ateu înverşunat, hotătât să nu mai admită nici o "iluzie romantică". "Religia - zicea el - e bună doar pentru oamenii needucaţi, care nu gândesc". în anii următori, după 1920, aceşti trei savanţi şi-au schimbat felul de a gândi, chiar în temeiul propriilor lor descoperiri. în cazul lui Einstein, descoperirile privind ecuaţiile teoriei relativităţii fuseseră stabilite încă din 1915. în temeiul descoperirilor lui, Edding-ton, Frichman, de Sitter şi Lemaître au demonstrat că ecuaţiile lui Einstein se neagă pe ele însele dacă universul nu are un început. Dar dacă universul are un început, el trebuie să aibă şi un începător: în acest caz nu este loc nici pentru ateism, nici pentru panteism. Este loc numai pentru Dumnezeul Bibliei. în anul 1927, astronomul Edwin Hubble, deja dovedise că nebuloasa conţinea stele şi, mai mult, că galaxiile, localizate în spaţiul cosmic departe de galaxia noastră, se depărtează de noi cu viteze foarte mari. Şi astfel, s-a fundamentat ideea universului în expansiune care este, de fapt, o confirmare a teoriei relativităţii. Comunitatea ştiinţifică a făcut, în mod treptat, o întoarcere de 180°: nu un univers infinit de bătrân, ci un univers care are un început. în această nouă lumină, Einstein a renunţat la concepţia lui cosmogonică anterioară. După aceea, Einstein a scris nu numai despre faptul că universul are în mod necesar un început, ci şi-a exprimat dorinţa "de a
cunoaşte pe Dumnezeul care a creat lumile" ... "Mă interesează nu cutare sau cutare fenomen, în spectrul cutărui sau cutărui element. Aş vrea să cunosc gândirea Lui, căci tot ce rămâne sunt amănunte." în această perioadă, Einstein a fost vizitat de celebrul violonist Iehudi Menuhin, elevul renumitului compozitor şi violonist român, George Enescu. Menuhin i-a «fMfegpă îl uimeşte şi-1 fascinează contemplarea divinităţii. - Adu-mi, te rog, o dovadă că există Dumnezeu, a spus Einstein. Menuhin, fără să scoată un cuvânt, şi-a luat vioara şi a executat cu multă măiestrie, o piesă muzicală din repertoriul său. -îlată dovada. Fenomenul n-a apărut în univers la întâmplare. Fenomenul are un originator. Acesta este Dumnezeu - a zis Iehudi. - M-ai convins! - aşa a răspuns Einstein. Mai departe, în 1929, Albricht făcea săpături arheologice pe linia de movile din epoca de aramă din zona unde Biblia descrie luptele lui Avraam împotriva lui Chedorlaomer şi a coaliţiei celor 5 prinţi. "Experţii" susţineau că zona citată n-a fost locuită niciodată, că istorisirile biblice sunt, pur şi simplu, legende. Dar, iată, cu prilejul săpăturilor, Albricht a găsit o inscripţie pe care era înscris numele "Arioc", un participant în coaliţia pe care a avut-o de înfruntat Avraam. Mai mult, pe inscripţii s- au găsit şi numele lui Avraam, Eber, Laban; in- scripţiile au fost datate la 2000 î.H. Cele descoperite hfjn schimbat felul de a gândi lui Albricht; el a început să creadă în istoricitatea reiat ţărilor biblice. De aceea, în 1956 Albricht scria: "Nu încape nici o îndoială că arheologia confirmă în mod substanţial istoricitatea Vechiului Testament.". Experienţe similare au făcut şi alţi arheologi care şi-au început investigaţiile în necredinţă şi s-au convins că Biblia, nu prejudecăţile lor, cuprinde adevărul. Exemplu: William Ramsey, Leonard Woodlley şi alţii. Tot în 1929 C. S. Lewis, renumit profesor la Universitatea din Oxford, asculta conferinţa unui prieten al său ateist care spunea despre Evanghelii: "Sunt astfel scrise că aproape să crezi că faptele descrise s-au petrecut aievea." Această declaraţie 1-a zguduit. După o perioadă de aprige lupte sufleteşti, cercetarea Bibliei 1-a ajutat să devină nu numai unul care crede în Dumnezeu ci chiar un creştin convins. O mare influenţă asupra schimbării felului de gândire a avut-o citirea zilnică a Evangheliei după Ioan în limba originală - greaca. "Am citit poezii, romane, literatură fantastică, legende, mituri - toată viaţa mea. Evanghelia după Ioan nu seamănă cu nici una din ele: este unică". Şi, după ce a devenit creştin, C.S.Lewis a ajuns "Misionarul scepticilor": el a avut pe inimă să încredinţeze de realitatea Persoanei şi lucrării Domnului Isus Hristos, pe cei care au îndoieli, care nu ştiu ce să creadă. "Un om nu poate totdeauna să apere adevărul; dar trebuie totdeauna să se hrănească cu adevărul** — spunea Lewft. ' Adevărata credinţă nu înseamnă numai acceptarea existenţei lui Dumnezeu, ci primirea Domnului Isus ca Stăpân şi Mântuitor al vieţii.
Page 4 and 5: Gânduri şi atitudini cu privire l
Page 6 and 7: 1 „Ocara îmi rupe inima, şi sun
Page 8 and 9: în Sfânta Scriptră vedem că Dum
Page 12 and 13: Niciodată nu vom şti să insistă
Page 14 and 15: Am citit despre o doamnă care tră
Page 16 and 17: pe temeiul jertfei Domnului Isus es
Page 18 and 19: suferinţelor Sale. Tot aşa cum î
Page 20 and 21: în vara anului 1913, am absolvit
Page 22 and 23: "Şi ne iartă nouă greşelile noa
Page 24 and 25: faţa ta alţii să fie lăudaţi.
Page 26: soluţie pentru firea noastră vech

L-am luat MÃ¢ntuitor al meu!

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?