Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 97
nou, în accente deosebit de puternice „Deşteaptă‐te, române”. Lumea
aplaudă nebună.
Pentru întâia oara se aude în Basarabia şi strofa:
Români din patru unghiuri,
Acum, ori niciodată,
Uniţi‐vă în cuget,
Uniţi‐vă‐n simţiri.
Cuvintele acestea au străbătut prin mulţime ca un fior electric. Din ochii
tuturor ţâşnesc lacrimi. Mulţi izbucnesc într‐un plâns cu hohot. Refugiaţii
(ardeleni – n.n.) îşi ascund feţele în batiste. Preşedintele (şedinţei –
n.n.) Sfatului Ţării îşi muşcă buzele, încercând să‐şi oprească lacrimile,
arhimandritul Gurie, deputatul Pelivan, doamna doctor Alistar şi atâţia alţii
plâng ca nişte copii, în vreme ce acentele cântecului revoluţionar de la 1848
aprind în toate sufletele văpaia iubirii de neam, care de acum nu se mai
stinge niciodată” 2 .
Dintr‐o altă descriere a festivităţii, pe care i‐o datorăm profesorului
Petre V. Haneş din Vechiul Regat, desprindem o scenă nu mai puţin
impresionantă: „Toată lumea în picioare. În primele rânduri ale deputaţilor,
mulţi în costume ruseşti. Unuia cu ochelari îi dădeau lacrimile. Prima pornire
a sufletului meu a fost să se mire cum de plânge cineva de bucurie la auzul
lui „Deşteaptă‐te, române!”, când era îmbrăcat ruseşte: acela era Pelivan” 3 .
La propunerea lui Pantelimon Erhan, preşedintele Comitetului executiv
al Sfatului gubernial al deputaţilor ţărăni, favoritul comun al fracţiunii
ţărăneşti şi celei minoritare Ion Inculeţ a fost ales preşedinte al Sfatului
Ţării, cu unanimitate de voturi, aşa precum, de fapt, şi‐au dorit şi membrii
Blocului Moldovenesc, în frunte cu deputatul Ioan Pelivan.
În discursul solemn inaugural, preşedintele Inculeţ a motivat necesitatea
formării înaltului organ cârmuitor al ţinutului prin faptul că Rusia este
cuprinsă de anarhie şi Basarabia trebuie ferită de acest potop. „Noi ne‐am
adunat într‐un moment groaznic. Republica rusească, menţiona oratorul,
se găseşte în mare pericol. Lipsa unei autorităţi la centru şi anarhia care a
cuprins toată ţara ameninţă cu pieirea statul întreg.
Singura scăpare a Republicii e în organizarea diferitelor ei părţi pentru
viitoarea mare federaţie. Prin mersul istoric al evenimentelor, s‐a creat o aşa
situaţie că numai diferite părţi ale Republicii pot să creeze o putere organizată
şi împreună cu alte părţi organizate ale Republicii ar fi în stare să împiedice
distrugerea completă a statului şi pentru a păstra cuceririle revoluţiei.
2
George Tofan, Sărbătoarea sărbătorilor, Chişinău, 1917, p. 12.
3
Petre V. Haneş, Salutul unui frate, în „Viaţa Basarabiei”, 1936, nr. 7‐8, p. 108.