Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

94 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
ţărănesc, al cărui preşedinte era, mai deţinea şi demnitatea de vicecomisar
al Guvernului Provizoriu în Basarabia 3 .
Peste ani, Ioan Pelivan în memoriile sale, mărturisea frământările prin
care a trecut în noaptea de 20 spre 21 noiembrie 1917: ”Când m‐am întors
acasă, am petrecut toată noaptea gândind dacă fac bine să primesc. Crezând
că a doua zi la alegeri voi avea contra mea elementul străin din Sfatul Ţării,
care forma minoritatea ce nu mi‐ar fi dat votul, căci mă ştia demult ca pe un
naţionalist înfocat, am hotărât să renunţ şi la ziuă am sfătuit pe toţi prietenii
mei, care formau Blocul Moldovenesc, adică marea majoritate a Sfatului
Ţării, să renunţe a‐mi da mie votul, găsind că nu este bine, în actualele
momente, să nu fie unanimitate de voturi în alegerea preşedintelui; i‐am
sfătuit să dăm cu toţii votul lui Ion Inculeţ, care se bucura de încrederea şi
simpatia elementului străin din Sfatul Ţării” 4 .
Situaţia din Basarabia în preajma deschiderii Sfatului Ţării îi îngrijora
pe patrioţii moldoveni, atât din cauza stării politice complicate din întreaga
Rusie de după lovitura dată de bolşevici, cât şi din cauză că naţionalităţile
din Basarabia ezitau să ia parte în Sfatul Ţării. Se zvonise că nici nu vor să‐l
recunoască. Aceasta ar fi însemnat război între moldoveni şi minoritari. O
situaţie de acest gen ar fi compromis forţele politice din Basarabia şi ar fi
aruncat societatea într‐o confruntare deschisă, similară războiului civil pe
care l‐a cunoscut Rusia sovietică, în perioada imediat următoare 5 .
3) Un pas de supremă admiraţie
Astfel, pentru a evita o situaţie de tensiune în chiar momentul de
deschidere a Sfatului Ţării şi a asigura o stabilitate politică relativă, cel puţin,
Ioan Pelivan a făcut un pas de supremă admiraţie: a renunţat la demnitatea
de preşedinte a Sfatului Ţării şi la suprema satisfacţie pe care i‐o oferea
istoria şi neamul pentru drepturile căruia el a luptat. A sprijinit personal pe
Ion Inculeţ şi a îndemnat pe susţinătorii săi să‐şi dea votul pentru favoritul
naţiunilor conlocuitoare. Gestul lui Ioan Pelivan i‐a surprins pe mulţi
admiratori ai săi. Petre V. Haneş 6 , profesor şi istoric literar din Vechiul
Regat, aflat în acele zile la Chişinău, era uimit de faptul că Ioan Pelivan „a
primit, cu inima voioasă, să ocupe altul locul ce i se cuvinea” 7 . Acţiunea
3
Ion Inculeţ, O revoluţie trăită, Chişinău, 1994, p. 106‐107.
4
Ioan Pelivan, Amintiri (Memorii), în „Patrimoniu”, Revistă de lectură istorică,
Nr. 2, 1992, p. 120.
5
O pagină din istoria Basarabiei. Sfatul Ţării 1917‐1918, Editura Prut
Internaţional, Chişinău, 2004, p. 170
6
Vezi: Schiţe biografice.
7
Petre V. Haneş, Salutul unui frate, în „Viaţa Basarabiei”, 1936, nr. 7‐8, p. 107.