Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 93
Ştim dinainte că el va căuta să ducă Basarabia la Prut spre România, unde
evreii şi ţăranii nu au nici un fel de drepturi.” La această înaltă demnitate
ei îl doreau pe un „partizan al revoluţiei şi al Republicii Democrate Ruse”.
La acel moment, în opinia lor, persoana care exprima mai în de‐aproape
interesele lor era Ion Inculeţ.
„Finii”, fireşte, mult mai tineri şi cu o experienţă politică modestă, au
rămas surprinşi de poziţia „naşului”, care‐i îndemna să mediteze împreună
asupra momentului politic actual. „Interesul nostru naţional moldovenesc,
medita cu voce încercatul luptător, ne dictează, ca preşedintele Sfatului
Ţării, pentru autoritatea şi prestigiul acestui organ suprem al Basarabiei, să
fie votat nu cu 70 de procente din deputaţii lui, ci dacă se poate în majoritate”.
În opinia lui Ioan Pelivan, spre surprinderea vizitatorilor nocturni, cel mai
potrivit din deputaţii moldoveni, cu trecere la minoritari şi la fracţiunea
ţărănească, era Ion Inculeţ. „El e de orientaţia Nistrului, obiectează
oaspeţii. Apoi nu e bine să lăsăm soarta Basarabiei pe mâna unui rusificat,
idealul căruia este Rusia revoluţionară”. Dând replica, Ioan Pelivan îşi
argumenta poziţia: ”Altul mai potrivit nu găsim. Cât despre soarta viitoare a
Basarabiei, ea e în mâna majorităţii deputaţilor, iar nu a preşedintelui. Dacă
Inculeţ ca preşedinte nu va fi bun, foarte uşor îl vom putea răsturna, având
noi, moldovenii, majoritate în Sfatul Ţării”. Maturitatea politică a lui Ioan
Pelivan se manifestă şi prin explicarea situaţiei în care Ion Inculeţ nu va fi
ales preşedinte şi va rămâne în fruntea fracţiunii ţărăniste. În acest caz, el
va deveni „mai periculos cauzei naţionale moldoveneşti, decât la postul de
preşedinte”, unde situaţia îl obligă „să ţină balanţa obiectivităţii”. Şi în cele
din urmă, argumentul forte expus tinerilor prieteni: „la Inculeţ poate că se
va deştepta conştiinţa naţională, adormită de ruşi, şi va merge cu noi pentru
realizarea idealului”. După multe discuţii, fiind convinşi de argumentele
„naşului”, tinerii au plecat să comunice cele convenite membrilor Blocului
Moldovenesc, dar şi lui Ion Inculeţ.
Ion Inculeţ în lucrarea autobiografică „O revoluţie trăită” recunoaşte
că în noaptea de pomină, o solie alcătuită din deputaţii Anton Crihan, Ion
Buzdugan şi Gherman Pântea l‐au vizitat la domiciliu. Oaspeţii nocturni
i‐au comunicat că după plecarea sa de la şedinţă, Biroul şi‐a revizuit
hotărârea cu privire la propunerea de alegere a preşedintelui, desemnându‐l
pe dânsul drept candidat. Pe lângă motivul enunţat de minoritari că este
un „moldovean mai tolerant”, vizitatorii au insistat asupra faptului că prin
alegerea sa ca preşedinte al Sfatului Ţării s‐ar face transferul de suveranitate
asupra Basarabiei deţinută de jure, nu şi de facto, de statul rus către noile
autorităţi locale. Menţionăm faptul că, la acel moment, Ion Inculeţ, pe
lângă calitatea de deputat în Sfatul Ţării din partea Comitetului gubernial