Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ... Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

bibliotecametropolitana.ro
from bibliotecametropolitana.ro More from this publisher
01.01.2015 Views

86 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU Preşedinte al adunării a fost ales avocatul Ioan Pelivan, personalitate binecunoscută publicului bălţean. Cu acest prilej, el a rostit o cuvântare plină de avânt, însufleţire şi patriotism. În discursul său, Ioan Pelivan a trecut în revistă etapele de evoluţie ale Basarabiei de până şi de după anexarea ei de către Rusia. Referindu‐se la perioada de autonomie a ţinutului (1818‐1828), a constatat că la început, după anexare, Basarabia s‐a ocârmuit după legile locale, iar în justiţie s‐au aplicat vechile legi moldoveneşti şi obiceiurile pământului. Dar această situaţie s‐a menţinut o scurtă perioadă de timp. Odată cu urcarea pe tron a ţarului Nicolae I, drepturile/privilegiile Basarabiei au început a fi ştirbite. Procesul de rusificare s‐a intensificat în timpul păstoriei în Basarabia a arhiereului Pavel Lebedev (1871‐1882). Însă, menţionează oratorul, în pofida persecuţiilor la care au fost supuşi moldovenii, sentimentele lor naţionale nu au fost strivite definitiv, ele au rămas să „zacă ascuns ca jăratecul învelit în cenuşă în aşteptarea adierii unui vânt care să‐i spulbere această cenuşă” 4 . Acest vânt binefăcător, în opinia lui Ioan Pelivan, a adiat, pentru cei din Basarabia, pentru prima dată, după revoluţia rusă din 1905, când se manifestă prima generaţie de luptători naţionali, prin introducerea limbii române în unele instituţii de învăţământ, prin apariţia presei naţionale etc. Foarte entuziasmat caracterizează momentul politic actual: „Acum când s‐a prăbuşit tronul tiranilor, când s‐a rupt lanţul robiei străine, când toate noroadele din Rusia cer drepturi şi slobozenii, a sunat ceasul şi pentru moldoveni. Acum ori niciodată!” În noile condiţii politice, „toată suflarea moldovenească, de la vlădică până la opincă, (trebuie) să dea mână cu mână să alcătuiască o obşte, să se organizeze în Partidul Naţional Moldovenesc şi să ceară de la Guvernul vremelnic de la Petrograd dreptul de sineocârmuire, care ni s‐a răpit acum 90 de ani” 5 . Cu acest îndemn îşi încheie cuvântarea preşedintele Ioan Pelivan. Patriotul basarabean cerea moldovenilor să fie stăpâni în ţara lor şi să lupte pentru redobândirea autonomiei, să nu mai tolereze situaţia „de slugi la slugile veneticilor şi străinilor”. A urmat la cuvânt Dimitrie A. Vrabie, vechi luptător pe tărâm naţional, care a menţionat că „fără autonomie Basarabia va rămâne iarăşi legată de mâini şi de picioare, fără autonomie Basarabia nu poate progresa nici în direcţia culturală, nici în direcţia economică”. Părintele Ioan Bălteanu a explicat adunării înţelesul cuvântului „autonomie”, împotriva căreia fac propagandă cinovnicii ruşi şi duşmanii neamului moldovenesc. Soldatul Constantin Leancă a pledat pentru înfiinţarea Partidului Naţional Moldovenesc şi autonomia Basarabiei. Grigore Nica‐Ciobanu, mic 4 „Viaţa Basarabiei”, 1936, nr. 7‐8, p. 31. 5 Ibidem, p. 47‐48.

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 87 funcţionar, în luarea sa de cuvânt, a vorbit despre trecutul plin de suferinţe al Basarabiei, despre necesitatea creării Partidului Naţional Moldovenesc. Totodată, fiind convocaţi într‐o adunare a moldovenilor, el se pronunţă contra urii de clasă şi pentru înfrăţirea „tuturor noroadelor ce locuiesc în Basarabia”. Adunarea, după ce a discutat punct cu punct, a aprobat programul Partidului Naţional Moldovenesc şi a ales Comitetului ţinutal Bălţi al partidului, alcătuit din 20 de persoane, preşedinte al acestuia fiind desemnat avocatul Ioan Pelivan. 3) Ioan Pelivan – membru al Biroului de organizare al Sfatului Ţării Între 20 şi 27 octombrie 1917, în Casa Eparhială din Chişinău, cel mai prestigios local din capitala provinciei, într‐o atmosferă emoţionantă, şi‐a ţinut lucrările Congresul ostaşilor moldoveni, unul din cele mai impresionante evenimente politice din cadrul mişcării de renaştere naţională declanşate în ţinutul dintre Prut şi Nistru după căderea autocraţiei ţariste. Cei aproape o mie de delegaţi sosiţi la acest „mare congres”, cum îl numeşte Ioan Pelivan, reprezentau pe cei circa 300 de mii de ostaşi, marinari şi ofiţeri moldoveni, încorporaţi în fosta armată ţaristă şi mobilizaţi pe toate fronturile războiului mondial, care părea că nu mai are sfârşit. În zilele acestea, Chişinăul devenise un oraş de nerecunoscut. „Delegaţii inundaseră, pur şi simplu, străzile lui, defilând cu steaguri tricolore..., lumea îşi dădea perfect seama despre importanţa acestui congres...” 6 . Faptul convocării congresului într‐o situaţie politică destul de complicată şi hotărârile adoptate de forul militarilor moldoveni au o semnificaţie deosebită. Discutând cele mai stringente probleme de ordin politic, economic, social, militar, educaţional etc., delegaţii la congres au adoptat hotărâri ce au avut un impact concret şi decisiv pentru soarta de mai departe a populaţiei din ţinut. După dezbateri aprinse timp de o săptămână, congresul a hotărât proclamarea autonomiei teritoriale şi politice a Basarabiei, constituirea Sfatului Ţării ca organ suprem de conducere, naţionalizarea armatei şi organizarea cohortelor moldoveneşti, înfăptuirea reformei agrare şi oprirea colonizării provinciei cu străini, naţionalizarea învăţământului şi aparatului administrativ etc. Reprezentanţii poporului moldovenesc au luat aceste decizii în timp ce la Petrograd se producea aşa‐numita marea revoluţie socialistă din octombrie, când de fapt, printr‐o 6 Ştefan Ciobanu, Unirea Basarabiei. Studiu şi documente cu privire la mişcarea naţională din Basarabia în anii 1917‐1918, Chişinău, 1992, p. 53.

86 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU<br />

Preşe<strong>din</strong>te <strong>al</strong> adunării a fost <strong>al</strong>es avocatul <strong>Ioan</strong> <strong>Pelivan</strong>, person<strong>al</strong>itate<br />

binecunoscută publicului bălţean. Cu acest prilej, el a rostit o cuvântare<br />

plină de avânt, însufleţire şi patriotism. În discursul său, <strong>Ioan</strong> <strong>Pelivan</strong><br />

a trecut în revistă etapele de evoluţie <strong>al</strong>e Basarabiei de până şi de după<br />

anexarea ei de către Rusia. Referindu‐se la perioada de autonomie a ţinutului<br />

(1818‐1828), a constatat că la început, după anexare, <strong>Basarabia</strong> s‐a ocârmuit<br />

după legile loc<strong>al</strong>e, iar în justiţie s‐au aplicat vechile legi moldoveneşti şi<br />

obiceiurile pământului. Dar această situaţie s‐a menţinut o scurtă perioadă<br />

de timp. Odată cu urcarea pe tron a ţarului Nicolae I, drepturile/privilegiile<br />

Basarabiei au început a fi ştirbite. Procesul de rusificare s‐a intensificat<br />

în timpul păstoriei în <strong>Basarabia</strong> a arhiereului Pavel Lebedev (1871‐1882).<br />

Însă, menţionează oratorul, în pofida persecuţiilor la care au fost supuşi<br />

moldovenii, sentimentele lor naţion<strong>al</strong>e nu au fost strivite definitiv, ele au<br />

rămas să „zacă ascuns ca jăratecul învelit în cenuşă în aşteptarea adierii<br />

unui vânt care să‐i spulbere această cenuşă” 4 . Acest vânt binefăcător, în<br />

opinia lui <strong>Ioan</strong> <strong>Pelivan</strong>, a adiat, pentru cei <strong>din</strong> <strong>Basarabia</strong>, pentru prima<br />

dată, după revoluţia rusă <strong>din</strong> 1905, când se manifestă prima generaţie<br />

de luptători naţion<strong>al</strong>i, prin introducerea limbii române în unele instituţii<br />

de învăţământ, prin apariţia presei naţion<strong>al</strong>e etc. Foarte entuziasmat<br />

caracterizează momentul politic actu<strong>al</strong>: „Acum când s‐a prăbuşit tronul<br />

tiranilor, când s‐a rupt lanţul robiei străine, când toate noroadele <strong>din</strong> Rusia<br />

cer drepturi şi slobozenii, a sunat ceasul şi pentru moldoveni. Acum ori<br />

niciodată!” În noile condiţii politice, „toată suflarea moldovenească, de la<br />

vlădică până la opincă, (trebuie) să dea mână cu mână să <strong>al</strong>cătuiască o<br />

obşte, să se organizeze în Partidul Naţion<strong>al</strong> Moldovenesc şi să ceară de la<br />

Guvernul vremelnic de la Petrograd dreptul de sineocârmuire, care ni s‐a<br />

răpit acum 90 de ani” 5 . Cu acest îndemn îşi încheie cuvântarea preşe<strong>din</strong>tele<br />

<strong>Ioan</strong> <strong>Pelivan</strong>. Patriotul basarabean cerea moldovenilor să fie stăpâni în ţara<br />

lor şi să lupte pentru redobândirea autonomiei, să nu mai tolereze situaţia<br />

„de slugi la slugile veneticilor şi străinilor”.<br />

A urmat la cuvânt Dimitrie A. Vrabie, vechi luptător pe tărâm naţion<strong>al</strong>,<br />

care a menţionat că „fără autonomie <strong>Basarabia</strong> va rămâne iarăşi legată<br />

de mâini şi de picioare, fără autonomie <strong>Basarabia</strong> nu poate progresa nici<br />

în direcţia cultur<strong>al</strong>ă, nici în direcţia economică”. Părintele <strong>Ioan</strong> Bălteanu<br />

a explicat adunării înţelesul cuvântului „autonomie”, împotriva căreia<br />

fac propagandă cinovnicii ruşi şi duşmanii neamului moldovenesc.<br />

Soldatul Constantin Leancă a pledat pentru înfiinţarea Partidului Naţion<strong>al</strong><br />

Moldovenesc şi autonomia Basarabiei. Grigore Nica‐Ciobanu, mic<br />

4<br />

„Viaţa Basarabiei”, 1936, nr. 7‐8, p. 31.<br />

5<br />

Ibidem, p. 47‐48.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!