Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

IOAN PELIVAN PĂRINTE AL MIŞCĂRII NAŢIONALE DIN BASARABIA 85
Partidul nostru moldovenesc care luptă din toată inima pentru acest lucru
mare şi sfânt şi care ştie foarte bine cine sunt duşmanii noştri; cine poate să
fie ales şi trimis la Adunarea Întemeietoare, şi cine nu” 2 .
2) Preşedinte al Comitetului judeţean Bălţi
al Partidului Naţional Moldovenesc
După căderea autocraţiei ca rezultat al revoluţiei din februarie 1917,
Ioan Pelivan face parte din Comitetul de organizare al Partidului Naţional
Moldovenesc. Participă, în continuare, la congresele din aprilie şi mai 1917
ale învăţătorilor, unde susţine propunerile lui Ştefan Ciobanu de naţionalizare
a învăţământului, precum şi la alte manifestări cu caracter naţional. La
şedinţa de reactivare a Societăţii Culturale Moldoveneşti (înfiinţată în 1905),
este ales în comitetul de conducere. În iunie 1917 publică broşura Adunarea
Întemeietoare, în limba română, care a constituit o bună propagandă pentru
viitorul Sfat al Ţării. La începutul lui octombrie 1917, îşi prezintă candidatura
pentru Constituanta Rusă, din partea cooperaţiei moldoveneşti.
După izbucnirea revoluţiei şi prăbuşirea ţarismului, Ioan Pelivan vine
imediat la Bălţi, unde are o serie de întâlniri publice, în oraş şi în satele din
judeţ, la care explică moldovenilor rolul şi importanţa acestor evenimente
pentru viitorul Basarabiei.
La 30 aprilie 1917, la Bălţi, s‐a ţinut o adunare a moldovenilor, la care
au participat circa 300 de persoane din oraş şi împrejurimile lui, convocată
din iniţiativa a 10 intelectuali moldoveni în frunte cu Ioan Pelivan. În
ajun, aceştia lansează o „strigare” către moldovenii din Bălţi, în care
argumentează necesitatea convocării adunării în cauză. Scopul întrunirii era
să „lămurească” mai multe chestiuni în legătură cu marile evenimente ce
s‐au produs în Rusia şi să hotărască, în mod oficial, întemeierea organizaţiei
locale a Partidului Naţional Moldovenesc. În apelul lansat se menţiona
că odată cu „prăbuşirea scaunului împărătesc” şi căderea stăpânirii vechi
ţariste, „a venit vremea să ne spunem şi noi, moldovenii, sus şi tare, nevoile
şi durerile neamului nostru moldovenesc. A sosit timpul să tămăduim rănile
şi să ştergem lacrimile poporului nostru moldovenesc. A sosit şi pentru noi
timpul să ne croim o altă soartă şi să ne alcătuim o altă viaţă mai bună şi
mai fericită. Dar pentru aceasta, fraţilor, trebuie să fim uniţi, căci în unire
este puterea. Să ţinem bine minte că: «Unde‐i unul, nu‐i putere/la nevoi şi
la durere. / Unde‐s mulţi puterea creşte/Şi duşmanul nu sporeşte»” 3 .
2
Ibidem.
3
A.N.I.C., Fond Ioan Pelivan (1449), dosar 145, f. 1‐2; „Viaţa Basarabiei”, 1936,
nr. 7‐8, p. 29.