Ioan Pelivan - Părinte al mişcării naţionale din Basarabia - Romania ...

84 ION CONSTANTIN • ION NEGREI • GHEORGHE NEGRU
parcurs procesul general rusesc. Această suprapunere a intereselor comune
a vizat cucerirea libertăţilor politice, dobândirea drepturilor sociale etc.
Mai târziu, reieşind din componenta naţională a programului revoluţionar,
drumurile s‐au despărţit. Dezideratul principal devine organizarea autonomă
a Basarabiei. Această cerinţă a forţelor revoluţionare din ţinut era pe
deplin îndreptăţită. Însuşi Guvernul Provizoriu a recunoscut, ce‐i drept în
principiu, dreptul popoarelor din fostul imperiu la organizarea autonomă.
Prin condiţiile istorice şi naţionale, Basarabia avea mult mai mari drepturi
la autonomie, decât multe alte periferii. La 1917, Basarabia îşi revendica
autonomia şi în baza faptului că ea a avut‐o în timpul autocraţiei ruse, între
anii 1818 şi 1828.
Ioan Pelivan a contribuit enorm la propagarea ideii de autonomie şi la
consolidarea mişcării naţionale moldoveneşti. Prin exprimarea punctului de
vedere în cadrul manifestărilor publice, prin discuţiile purtate cu colegii din
cadrul Partidului Naţional Moldovenesc, prin lansarea de manifeste şi alte
materiale publicate, Ioan Pelivan a adaptat ideea autonomiei la necesităţile
poporului băştinaş din Basarabia, conferindu‐i acesteia un conţinut naţional,
spre deosebire de mulţi „binevoitori”, care pedalau pe autonomia teritorială.
În acest sens, deosebit de importantă este broşura intitulată Adunarea
Întemeietoare editată de Ioan Pelivan în iunie 1917, devenită o adevărată
carte de căpătâi a luptătorilor basarabeni din acele vremuri. „Scrisă în stil
popular, potrivit cu mentalitatea şi cu nevoile ţărănimii, broşura aceasta are
ca idee fundamentală nu ceea ce exprimă titlul ei, ci ceea ce era în sufletul
autorului şi al tuturor prietenilor lui: autonomia Basarabiei, şi anume o
autonomie pe baze naţionale moldoveneşti” 1 . Autonomie, în opinia lui
Pelivan, înseamnă că „norodul în ţara lui, prin aleşii săi, îşi face el însuşi
legile trebuincioase; îşi are biserica, şcoala, administraţia şi judecătoria sa
naţională”. Spre deosebire de alţi lideri basarabeni, care delegau problema
agrară Adunării Constituante ruse, Ioan Pelivan punea rezolvarea chestiunii
agrare în sarcina organului care exprima autonomia Basarabiei. „Noi, prin
aleşii noştri, mai lesne şi mai cu dreptate ne vom împărţi pământul nostru”.
În opinia lui Ioan Pelivan, autonomia nu trebuie s‐o privim ca un dar făcut
de cineva; ea trebuie dobândită prin luptă. Cucerirea autonomiei Basarabiei
şi „treaba pământului” Pelivan le considera chestiuni curat moldoveneşti,
rezolvarea acestor probleme le percepea fără concursul „celorlalte naţii
basarabene”, care erau mai bogate, mai culte şi mai bine organizate. Pentru
dobândirea autonomiei, el chema pe toţi moldovenii să se „unească cu
1
Onisifor Ghibu, De la Basarabia rusească la Basarabia românească, îngrijirea
ediţiei, cuvânt introductiv, note, indice de nume şi bibliografie de dr. Marian Radu,
Bucureşti, 1997, p. 84.